Translate

duminică, 7 octombrie 2012

Distracția la sat

Măi oameni buni, nu știu ce-mi veni de mă dusei la un botez la țară, la cort. Bine, mie îmi place la țară, dar e clar că nu sunt pregătită deloc. Nuuuuuuuu...
Să încep cu începutul. In urmă cu ceva vreme am primit invitație la un botez. Acuma, e cam aiurea spus invitație, când e clar ca ești invitat să dai "darul". Noi puteam să nu ne ducem pentru că (știți și voi) datori nu suntem, de făcut datori n-avem pentru ce, dar am zis să mai socializăm și noi cu neamurile, că și așa ne vedem rar. Nu v-am spus? E vorba de un botez în neam. Fata ce mică a vărului soțului meu, care în același timp e și fina de botez a soțului meu, e căsătorită cu băiatul mijlociu al unei verișoare de-a doua de-a mea. :))) Ați înțeles ceva? Dacă nu, credeți-mă pe cuvânt ca suntem rude.
 Ei bine, din această uniune s-a născut o fetiță pe care au botezat-o azi.
Așadar, cum am primit invitația, mi-am luat material lila și am fugit la croitoreasă să facem rochie nouă, că nu puteam să mă prezint cu ce fusesem anul trecut la nunta lor, nu? Fac eu rochie sexi (ce dacă am 100 de kile, ce n-ați văzut ursoaică sexi???) îmi fac brațară, cercei și pandantiv din swarovski, îmi iau pantofi roșii și geantă plic roșie și gata de cumetrie. Toate bune și frumoase, numai că dimineață, când să plec, realizez că decolteul era prea sexi pentru locație și asistență :)))) Evaluez situația și, pentru că nu aveam altă rochie la îndemână bag un ac de siguranță pe căptușeală și mai strâmtez decolteul, de mă mir că am reușit să mai respir. :))) Am riscat să se vadă ceva cute, dar ținând cont de faptul că rochia e petrecută în partea de sus și are oricum cute multe, nu s-a mai văzut ca e țintuită cu acul :))) Vă dați seama că toată această treabă a fost solicitantă și cum nu transpir sub braț, dar transpir sub claia de păr de pe cap, după ce m-am îmbrăcat a trebuit să usuc aranjamentul capilar cu uscătorul că eram fleașcă. :)))) In fine, îmi pun și accesoriile roșii, îmi iau și soțul (nu pe post de accesoriu) și plecăm. Cu mașina, 20 de km. 20 de km în care eu am stat pe scaun, îmbrăcată într-o rochie cu sase cute late, care se calcă cumplit de greu și se șifonează repede. :) Ajungem la destinație, pupăm neamuri și (ne) neamuri, cunoscuți și necunoscuți, vedem copilă frumoasă, lăsam cadou și pornim cu toții spre biserică. Pe jos, că nașul era din sat și voia să-l vadă lumea că botează. Eu înțeleg că așa e la țară, da' eu aveam tocuri de 7cm la pantofi care mai erau și decupați în vârf (pantofii zic, nu tocurile). Mi-am luat soțul de brațetă (deși l-am folosit mai mult pe post de cârjă să merg mai pe vârfuri) și am plecat cu alaiul. A fost botezată fetița, am făcut poze, toate bune și frumoase, doar că la întoarcere, după ce luasem în pantofi colbul strămoșesc și pe tocuri iarba din curtea bisericii, a trebuit să ne mai umple de praf unul care a trecut cu  mașina în viteză. Am tușit, am înjurat, am înghițit și am mers mai departe. :)))
Când am ajuns din nou la locație, ne-am așezat la masa pusa în picaj (din deal în vale) și hai să socializăm. Păi cu cine să socializăm că nu se așeza nimeni. :))) Mai târziu m-am prins că toți, nu deodată, pe rând, dar toți merseseră pe la casele lor să schimbe hainele. Toate muierile erau în blugi, eu rămăsesem în rochia de gală :))) Bine, asta nu m-a împiedicat să mă distrez și să ies la dans, dar parcă prea ieșeam în evidență. O rochie într-o mare de blugi. :))) Tăti fomeile in papuci sau sau teniși, io în pantofi cu toc. Lumeeeeee, ca semaforul eram. Oriunde m-aș fi pus, m-ați fi văzut. :))) Si mă gândesc: eu de ce nu mi-oi fi pus o pereche de nădragi și niște pantofi sport în mașină? Ei bine, de nepregătită. Nu sunt pregătită să merg la cumetrii la țară. Sau nu am fost, că acum știu lecția :))) Mă întreb dacă, pe lângă masa în picaj, aveau oamenii ăștia bănci, în loc de scaune? Să mă fi văzut ridicând de fustă și sărind peste bancă tot timpul :))) Nu vă mai spun că, fiind cunoscută în comună prin prisma serviciului, am primit la "săru' mâna doamnă" mai rău decât nașa. :))) E drept că era ușor să mă confunzi, pentru că și nașa era în blugi.:))) Ba mai mult... unui moș (pardon, un domn în vârstă) i-am dat și consultație juridică. Am incercat să-l chem la birou, dar nu am avut scăpare ...:)))
Acum, ajunsă cu bine acasă la mine,  beau un ceai și mă gândesc la neconcordanța dintre mine și viața la țară. Oare chiar atât de paralelă să fiu? 
Peste două săptămâni mai merg la un botez, dar de data aceasta e la restaurant. Aici e în mediul meu. Îmi pregătesc o rochie din lycra roșie, petrecută, mulată, cu decolteu adânc (pe care nu o să-l mai strâmtez) și pantofi cu tocuri de 10cm, care nu o să-mi mai intre în iarbă. :)))
Și-am încălecat pe-o șea și v-am spus povestea mea.
O săptămână cu împliniri să aveți! 
P.S. Dacă aveți peripeții d-astea, vă provoc să le povestiți. :)

2 comentarii:

Aurelia spunea...

Mai, eu n-am peripetii din astea, dar am intrat sa-ti spun ca am facut amandinele alea dementiale. Si desi n-aveam praf de copt si aia mica dormea si musai trebuia sa fac blatul, a iesit perfect.
Saptamana frumoasa si tie!

CCristinaC spunea...

Aurelia, acum parca as minca si eu niste amandine. Ma bucur ca macar tu le-ai mai facut, ca eu... nu-s la cura dar sint cam puturoasa :)))
Pup patru fete frumoase!