Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

vineri, 20 aprilie 2012

La plimbare

Iată că m-am luat cu treburile și am uitat să vă povestesc cum în a doua zi de Paști am profitat de ziua frumoasă și de căldura soarelui și am plecat de acasă. Unde? La Tg. Jiu. Drumul cam lung, ce-i drept, dar a meritat sa facem 400km dus-întors, ca să-mi pup soțul la Poarta Sărutului. :))))
Am plecat pe la 10 dimineața și ne-am întors la distanță de 10 ore. Drumul e bun, fără gropi, iar la ducere a fost chiar liber. La întoarcere a fost ceva mai aglomerat, dar fără peripeții. 
Pe, drum, undeva în jud. Vâlcea, am dat de o zonă cu gospodării în care tronau cu mândrie magnolii în floare. L-am rugat pe soț să conducă încet, să pot admira frumusețile și să-i invidiez puțin pe proprietarii acelor magnolii. :) 
Am admirat și munții pe traseu, căci iubesc muntele mai mult ca marea. Muntele îmi dă senzația de "acasă", de ocrotire și siguranță. Nu am o explicație clară, probabil că-mi vine dintr-o viață anterioară.:)
Am mai admirat mușcate la terase și florile de primăvară înflorite la poartă, lângă bancă. E atâta frumusețe în jurul nostru și noi suntem prea ocupați ca să o vedem. Dumnezeu a creat-o pentru noi și noi nu știm să ne bucurăm de ea. :( 
Așadar, ne-am dus la Tg. Jiu pentru a vedea cele mai vestite creații ale lui Brâncuși, și le-am văzut.
La intrarea în Tg. Jiu, dinspre Vâlcea, pe Calea București,  este amplasată Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței Fără Sfârșit. E, într-adevăr fără de sfârșit. Am încercat, de la bază, să-i vad vârful si nu am reușit. Am amețit. :))) 
Ce mi-a plăcut mult, e faptul că parcul în care e amplasată coloana, e atât de verde și atât de liniștit, încât îți vine să calci în vârful picioarelor și să vorbești în șoaptă. :)
In schimb, parcul în care sunt amplasate celelalte capodopere, e plin de viață și de zgomot. Un murmur continuu combinat cu glasurile ascuțite ale copiilor, cu vorbele spuse la telefon, cu susurul curgător al Jiului și cu croncănitul coloniei de ciori care au cuiburile în arborii bătrâni din parc, te fac sa simți cum iți curge sângele prin vene. Te fac să simți cât ești de viu. :) 
Aici am găsit Poarta Sărutului
 Masa tăcerii
și un ansamblu care parcă se numește Iubirea Oamenilor, dar despre care nu am multe date. Ce știu, este că mi-a dat așa, o stare de bine...
 Iată și alte poze:



Mi-a făcut bine această ieșire, mai ales că am fost doar soțul meu și cu mine. :) Am avut ocazia să comunicăm mai mult decât de obicei și să ne amintim de prima noastră călătorie ca proaspăt căsătoriți, în urmă cu aproape 14 ani. :)  
Dacă vă gândiți să mergeți la Tg. Jiu, să știți că merită efortul.

luni, 16 aprilie 2012

Din ziua de Paști

Nu știu de unde moștenim, noi românii, acest obicei de a pregăti multe bucate de sărbători, însă e clar că sunt româncă și, oricât as încerca să mai tai din felurile de mâncare puse pe masă, nu reușesc. Am renunțat în acest an, la salata boeuf și la un alt fel de prăjitură. Salata mi se părea "mortală" alăturată drobului și oricum aruncam mare parte din ea. Folosesc maioneza făcută în casă și știți și voi că își schimbă culoarea și textura în două zile. Întrucât erau prea multe mâncăruri, ajungeam sa o arunc aproape neatinsă. Voi face o porție peste vreo săptămână. :)  
Oricum, am avut ouă vopsite cu vopsea lichidă "Carmin" rosu, verde, albastru, galben și indigo. In plus, am folosit și în acest an foițele speciale, de data aceasta cu ingerași și imagini din povești.
Am avut și o "nebunie" de drob. Nu știu ce am pus în plus, că a ieșit mai bun decât de obicei. Am folosit aceeași rețetă. Poate am pus mai multă dragoste pentru familia mea. :)
Friptura de miel
  alături de o salată maaare din lăptuci de la țară, ceapă verde, ridichii și castraveți  
și un sos cu mujdei de usturoi, castravete și smântână
Ca desert am avut tort amandină
și pască
Nu a lipsit cozonacul, numai că el a fost de la cofetărie, ca și înghețata. :) Nu va închipuiți că am mâncat din toate la o masă, că ar fi însemnat să ajungem la spital. 
De băut, am băut vin alb demidulce, producție Republica Moldova, apă și cafea. De sucuri nu s-a atins nimeni. :)
Nu am plecat de acasă caci a plouat în reprize. Ne-am bucurat, însă, de aerul curat pe care îl aduce ploaia și ne-am bucurat de bucuria naturii udă. Să nu râdeți de mine, dar după  fiecare repriză de ploaie mi se părea că natura se bucura, căci apărea și o raza de soare. :)  
Sâmbătă, după ce am terminat treburile, mi-am făcut curaj și am văzut filmul "Patimile lui Hristos". Mie îmi trebuie curaj să văd acest film, pentru că rămân marcată pentru o bună bucată de timp. Asa am ajuns la concluzia că, dacă natura s-a revoltat la răstignirea lui Hristos, la Înviere și natura se bucură. Gânduri de om "nebun" în căutarea drumului drept. :) 
Am fost și la Biserică, la  Înviere, ca în fiecare an, și am adus acasă Lumina. Anul acesta am fost la Catedrala din centrul orașului, dar nu mă mai duc. A fost lume multă și foarte zgomotoasă iar organizarea a lăsat de dorit. Anul viitor voi merge tot la Biserica unde am mers dintotdeauna sau voi merge undeva la sat.
Voi cum ați petrecut? 
Un buchet pentru voi:

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Hristos a înviat!

Lumina Paștelui să ne încălzească sufletele, să ne lumineze mințile, să ne deschidă inimile spre iubire, credință și iertare. Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumusețea vieții și să dăruim iubire celor dragi. 
Sărbători fericite, liniște și pace sufletească alături de cei dragi!

luni, 9 aprilie 2012

Păturică croșetată pentru bebe

Dacă vă întrebați cumva, în ce stadiu sunt cu lucrul la păturica pentru finuțul meu, ei bine am reușit doar să lucrez câte o parte din fiecare culoare. Sper ca măcar în această săptămână să reușesc să mai lucrez încă atât, urmând ca după sărbători să am mai mult timp pentru croșetat. Iaca poz(n)e: :)

duminică, 8 aprilie 2012

Curățenia de Paști

Dintotdeauna, săptămâna Floriilor a fost pentru mine săptămâna curățeniei. Așa am crescut și asa am preluat. Am început de luni prin a curăța, rând pe rând, fiecare dulap în parte. Am sortat, am aruncat, am donat, dar tot mai am multe. La ce mi-ar folosi atâtea lucruri, nu știu. Ce știu e că pe multe dintre ele nu mă îndur să le scot din casă, pe motiv că am să le folosesc cândva, că sunt de la tanti x, că ... Motive sunt multe. E drept că de ceva vreme, nu am mai cumpărat ceva decât dacă îmi era de mare trebuință. E și ăsta un început. :) 
Ieri, am definitivat călătoria în ale curățeniei. Am scuturat, aspirat, șters, spălat, frecat, călcat... Când a venit soțul și m-a văzut călcând perdelele, m-a întrebat :"Iar faci curățenie?" "Da, pentru Paști" și el: "La tine e Paști în fiecare lună" :))) Dap, are dreptate dragul de el. In fiecare lună fac ceea ce am făcut ieri. Curățenie ar fi fost, dar nu aș simți că e Paști sau Crăciun (după caz) dacă nu aș avea oasele rupte de muncă. :))) Năravul din fire, n-are lecuire. In anii trecuți, soțul meu mai avea obiceiul să mă și ajute, însă "adu-mi aia, du aia..." l-a făcut să aibă de lucru fix când mă apuc de curățenie. :))) Am găsit pentru el (și alții asemenea) o melodie faină:
  Săptămâna aceasta mă voi ocupa de meniul pentru zilele de Paști, de fapt pentru ziua de duminică, pentru că luni vom pleca în excursie la Târgu Jiu. Intenționez să-mi pup soțul la Poarta Sărutului. :))) Voi ce program aveți pentru zilele de Paști? 
Si ca să închei, le spun tuturor celor care își serbează onomastica astăzi, La multi ani! Un buchet de narcise, pentru voi toți.
O săptămână superbă să aveți!

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Puterea de a câștiga la loto

Nu, nu este vorba de cum să câștigi la loto, ci de puterea de a suporta consecințele câștigării la loto. Ei, bine, poate știți, poate nu, premiul cel mare, de duminica trecută, peste 2.500.000€, a fost câștigat de către un "conorășean" de-al meu. Un lucru bun, căci ne-a prins în discuții pe toți locuitorii orașului și am uitat de grijile zilnice. :) Pe lîngă "cine e", cea mai mare discuție a fost despre "ce face cu banii". :) Tipic românește, grija altuia. :))) Am auzit tot felul de variante. De la "I-aș spune șefului să se ducă naibii" la "M-aș uita de sus la toți" și "Aș tăia-o din tară". Eu am spus că mie mi-ar fi frică de atâta bănet și s-a uitat toată lumea la mine ca la ciudata satului. Părerea mea e că nu am cultura și educația banilor mulți și nu aș ști ce să fac cu ei. Nu am pregătirea necesară pentru a putea investi banii și probabil i-as pierde în cel mai scurt timp. Cel mai simplu ar fi să depun cam 300.000€ în trei bănci diferite și restul, probabil în Elveția, tot la bancă. :) Dobânda acestor bani oferă unui om normal un trai la cel mai înalt nivel. Doar asa as înțelege să ii investesc. Nu vă spun câte idei de afaceri au cunoștințele/prietenele mele. :))) Chiar m-am simțit inferioară, la un moment dat, neavând nici o idee de afacere care să fiu convinsă că va merge. Am auzit idei de la moară până la cimitir :))).
Tot elaborând subiectul am afirmat că nu aș fi vrut deloc acești bani. Povara lor ar fi fost prea mare. De ce? In primul rând pentru că ar fi fost la ușa mea, coadă ca la sfintele moaște. Oameni cu probleme reale sau închipuite s-ar fi așezat la rând, la cerut. E drept, că ar fi fost destui bani, cât să-i ajut și pe cei aflați în nevoie, însă  toată liniștea familiei s-ar fi dus. Pe lângă acești oameni, există și alții care așteaptă. Ii și văd pe preoții din zonă frecându-și mâinile în așteptarea donațiilor, că românul așa știe să-i mulțumească lui Dumnezeu, dând bani preoților. El crede că dă Bisericii și lui Dumnezeu, dar nu se gândește că Dumnezeu nu are nevoie de bani. Ar putea să mulțumească donând banii unor familii aflate clar în nevoie. Aș putea să menționez și faptul că la un post local tv, unul din oficialii orașului a cerut bani pentru proiectele aflate în desfășurare. Vă vine să credeți? Dacă nu, ei bine, credeți, căci este adevărat. A, să nu uit să menționez de rudele de mult uitate. Tot acum aș fi descoperit verișori și verișoare până la a noua spiță. Exact ca în zicala cu "banul iți mărește neamul". :)
Un alt motiv pentru care nu aș vrea banii, ar fi siguranța familiei mele. Nu mi-ar fi grijă pentru viața mea, ci pentru a celor dragi mie. Mi-ar fi teamă că ar putea fi răpiți pentru răscumpărare. Știu că există firme de protecție și pază, dar sunt atât de bine antrenați că și ei pot deveni infractori. Si uita asa, se duce și încrederea în oameni. Nu mai ai prieteni și nu poți să-ți faci alții noi, pentru că ai impresia că sunt lângă tine ca să profite. Poate fi reală situația sau închipuită, nu ai de unde să știi și uite asa încep fobiile... 
Să zicem că aș pleca din țară și aș călătorii. Greu, căci pe mine mă obosesc călătoriile într-un mare fel. Îmi trebuie ceva vreme să-mi revin și asta numai în cuibul meu, cuib care se cam schimbă odată cu venirea banilor mulți. Trecem peste și considerăm că pot să călătoresc. Cât? Un an, doi, trei...cinci. Si apoi? Nu aș mai avea nici o motivație în viață, nici un scop, nimic pentru care să lupt și asta înseamnă, pentru mine, moarte psihică. Trist, dar adevărat. Atâția bani, mie nu mi-ar aduce fericirea.
Știu că zicerea de mai jos ați mai citit-o și pe blogul Irinei si este postată pe marginea din stânga a blogului meu, însă este ceea ce mă reprezintă cu adevărat:
Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăție nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuință,
Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
Oare greșesc? Voi ce părere aveți? 

duminică, 1 aprilie 2012

Despre săptămâna trecută (2)

E clar, încep să-mi fac un obicei din a comenta ce și cum a fost săptămâna trecută pentru mine. Ei bine, prima mențiune e că am avut mult de lucru la serviciu și am venit acasă cu vreo două ore mai târziu decât de obicei. Asta ar trebui să mă bucure, nu? Clienții au fost ca de obicei, din toate categoriile, dar eu am fost răbdătoare în cea mai mare parte a timpului. Să nu credeți că am reușit fără efort. Încă nu m-am autoeducat atât de bine, dar mai încerc. :) In schimb, văd că merge ca, atunci când mă enervez, să zâmbesc și să spun: "Atât poate". :)
In târgușorul în care locuiesc a început să se vadă apropierea sărbătorilor pascale. Gospodinele fac planuri pentru ce pregătesc pentru masa de Paște, bărbații caută mieii la ciobanii din zonă, iar în magazine începe să dispară vopseaua pentru ouă. Cu ouăle stăm bine, țăranii din zonă au de vânzare la 0,6lei/bucata.
Tot săptămâna asta, am aflat ca o prietenă are probleme în familie. Nu-mi este doar simplă cunoștință, dar nici prietenă foarte apropiată... așa, între și între, însă tot îmi pare rău pentru ce i se întâmplă. Aș vrea să o ajut dar, în cazuri d-astea e mai bine să taci și să asculți. Mai știam eu că nu e totul roz în familia ei (dar unde e totul roz?) însă nu știam că soțul a devenit și violent fizic. Ea e încă nehotărâtă și oscilează intre ce și cum să facă. :(  Situația îmi dă o stare de rău și îmi amintește de divorțul părinților mei.
De lucrat, am terminat fluturii (asta știți deja), am lucrat puțin la păturică (doar cu bleumarin și turcoaz) și am modificat câteva brațări pentru o prietenă. Iaca:
Si ca să închei în ton cu primăvara de afară, vă ofer câteva flori virtuale, care să vă aducă soarele în suflet pentru săptămâna următoare. 
O săptămână superbă să aveți!