Nu, nu este vorba de cum să câștigi la loto, ci de puterea de a suporta consecințele câștigării la loto. Ei, bine, poate știți, poate nu, premiul cel mare, de duminica trecută, peste 2.500.000€, a fost câștigat de către un "conorășean" de-al meu. Un lucru bun, căci ne-a prins în discuții pe toți locuitorii orașului și am uitat de grijile zilnice. :) Pe lîngă "cine e", cea mai mare discuție a fost despre "ce face cu banii". :) Tipic românește, grija altuia. :))) Am auzit tot felul de variante. De la "I-aș spune șefului să se ducă naibii" la "M-aș uita de sus la toți" și "Aș tăia-o din tară". Eu am spus că mie mi-ar fi frică de atâta bănet și s-a uitat toată lumea la mine ca la ciudata satului. Părerea mea e că nu am cultura și educația banilor mulți și nu aș ști ce să fac cu ei. Nu am pregătirea necesară pentru a putea investi banii și probabil i-as pierde în cel mai scurt timp. Cel mai simplu ar fi să depun cam 300.000€ în trei bănci diferite și restul, probabil în Elveția, tot la bancă. :) Dobânda acestor bani oferă unui om normal un trai la cel mai înalt nivel. Doar asa as înțelege să ii investesc. Nu vă spun câte idei de afaceri au cunoștințele/prietenele mele. :))) Chiar m-am simțit inferioară, la un moment dat, neavând nici o idee de afacere care să fiu convinsă că va merge. Am auzit idei de la moară până la cimitir :))).
Tot elaborând subiectul am afirmat că nu aș fi vrut deloc acești bani. Povara lor ar fi fost prea mare. De ce? In primul rând pentru că ar fi fost la ușa mea, coadă ca la sfintele moaște. Oameni cu probleme reale sau închipuite s-ar fi așezat la rând, la cerut. E drept, că ar fi fost destui bani, cât să-i ajut și pe cei aflați în nevoie, însă toată liniștea familiei s-ar fi dus. Pe lângă acești oameni, există și alții care așteaptă. Ii și văd pe preoții din zonă frecându-și mâinile în așteptarea donațiilor, că românul așa știe să-i mulțumească lui Dumnezeu, dând bani preoților. El crede că dă Bisericii și lui Dumnezeu, dar nu se gândește că Dumnezeu nu are nevoie de bani. Ar putea să mulțumească donând banii unor familii aflate clar în nevoie. Aș putea să menționez și faptul că la un post local tv, unul din oficialii orașului a cerut bani pentru proiectele aflate în desfășurare. Vă vine să credeți? Dacă nu, ei bine, credeți, căci este adevărat. A, să nu uit să menționez de rudele de mult uitate. Tot acum aș fi descoperit verișori și verișoare până la a noua spiță. Exact ca în zicala cu "banul iți mărește neamul". :)
Un alt motiv pentru care nu aș vrea banii, ar fi siguranța familiei mele. Nu mi-ar fi grijă pentru viața mea, ci pentru a celor dragi mie. Mi-ar fi teamă că ar putea fi răpiți pentru răscumpărare. Știu că există firme de protecție și pază, dar sunt atât de bine antrenați că și ei pot deveni infractori. Si uita asa, se duce și încrederea în oameni. Nu mai ai prieteni și nu poți să-ți faci alții noi, pentru că ai impresia că sunt lângă tine ca să profite. Poate fi reală situația sau închipuită, nu ai de unde să știi și uite asa încep fobiile...
Să zicem că aș pleca din țară și aș călătorii. Greu, căci pe mine mă obosesc călătoriile într-un mare fel. Îmi trebuie ceva vreme să-mi revin și asta numai în cuibul meu, cuib care se cam schimbă odată cu venirea banilor mulți. Trecem peste și considerăm că pot să călătoresc. Cât? Un an, doi, trei...cinci. Si apoi? Nu aș mai avea nici o motivație în viață, nici un scop, nimic pentru care să lupt și asta înseamnă, pentru mine, moarte psihică. Trist, dar adevărat. Atâția bani, mie nu mi-ar aduce fericirea.
Știu că zicerea de mai jos ați mai citit-o și pe blogul Irinei si este postată pe marginea din stânga a blogului meu, însă este ceea ce mă reprezintă cu adevărat:
2 comentarii:
Eu chiar ma gandeam ca esti tu. Dar vad ca nu ti-ai dori asa ceva, atunci nu-ti doresc nimic din ce n-ai vrea. Eu poate as vrea o suma mai mica.
Vezi, Izi, nici tu nu ai vrea asa o suma. :))) Si mie mi-ar trebui asa, vreo 15.000€ ca sa-mi indeplinesc un vis, dar cu voia lui Dumnezeu si cu rabdare, in citiva ani imi voi indeplini visul. :)
Trimiteți un comentariu