Translate

vineri, 20 aprilie 2012

La plimbare

Iată că m-am luat cu treburile și am uitat să vă povestesc cum în a doua zi de Paști am profitat de ziua frumoasă și de căldura soarelui și am plecat de acasă. Unde? La Tg. Jiu. Drumul cam lung, ce-i drept, dar a meritat sa facem 400km dus-întors, ca să-mi pup soțul la Poarta Sărutului. :))))
Am plecat pe la 10 dimineața și ne-am întors la distanță de 10 ore. Drumul e bun, fără gropi, iar la ducere a fost chiar liber. La întoarcere a fost ceva mai aglomerat, dar fără peripeții. 
Pe, drum, undeva în jud. Vâlcea, am dat de o zonă cu gospodării în care tronau cu mândrie magnolii în floare. L-am rugat pe soț să conducă încet, să pot admira frumusețile și să-i invidiez puțin pe proprietarii acelor magnolii. :) 
Am admirat și munții pe traseu, căci iubesc muntele mai mult ca marea. Muntele îmi dă senzația de "acasă", de ocrotire și siguranță. Nu am o explicație clară, probabil că-mi vine dintr-o viață anterioară.:)
Am mai admirat mușcate la terase și florile de primăvară înflorite la poartă, lângă bancă. E atâta frumusețe în jurul nostru și noi suntem prea ocupați ca să o vedem. Dumnezeu a creat-o pentru noi și noi nu știm să ne bucurăm de ea. :( 
Așadar, ne-am dus la Tg. Jiu pentru a vedea cele mai vestite creații ale lui Brâncuși, și le-am văzut.
La intrarea în Tg. Jiu, dinspre Vâlcea, pe Calea București,  este amplasată Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței Fără Sfârșit. E, într-adevăr fără de sfârșit. Am încercat, de la bază, să-i vad vârful si nu am reușit. Am amețit. :))) 
Ce mi-a plăcut mult, e faptul că parcul în care e amplasată coloana, e atât de verde și atât de liniștit, încât îți vine să calci în vârful picioarelor și să vorbești în șoaptă. :)
In schimb, parcul în care sunt amplasate celelalte capodopere, e plin de viață și de zgomot. Un murmur continuu combinat cu glasurile ascuțite ale copiilor, cu vorbele spuse la telefon, cu susurul curgător al Jiului și cu croncănitul coloniei de ciori care au cuiburile în arborii bătrâni din parc, te fac sa simți cum iți curge sângele prin vene. Te fac să simți cât ești de viu. :) 
Aici am găsit Poarta Sărutului
 Masa tăcerii
și un ansamblu care parcă se numește Iubirea Oamenilor, dar despre care nu am multe date. Ce știu, este că mi-a dat așa, o stare de bine...
 Iată și alte poze:



Mi-a făcut bine această ieșire, mai ales că am fost doar soțul meu și cu mine. :) Am avut ocazia să comunicăm mai mult decât de obicei și să ne amintim de prima noastră călătorie ca proaspăt căsătoriți, în urmă cu aproape 14 ani. :)  
Dacă vă gândiți să mergeți la Tg. Jiu, să știți că merită efortul.

3 comentarii:

dana spunea...

Foarte frumos! Spre rusinea mea, nu am fost niciodata in acele locuri.
Cred ca astfel de iesiri in doi ar trebui facute mai des. Intaresc relatia.

CCristinaC spunea...

Dana, niciodată nu e târziu. E timp sa mergi și acolo.
Să știi că ieșirile în doi sunt folositoare relației. Pină și ieșirile la terasă, în doi, au un efect benefic.

Silvia spunea...

Cristina sa-ti fie de bine relaxarea si multumesc pentru poze care sunt o splendoare!