Translate

duminică, 23 martie 2014

De la bloc, in gradină

          După cum era de înțeles, ieri ne-am înființat din nou la gradină. Am avut cumva un sentiment de genul întoarcerii acasă. :) E important să mă simt acasă și cred că pot să prind rădăcini în gradina asta. Am senzația că, cu mâinile în pământ, legătura cu Dumnezeu și cu Universul întreg e mult mai puternică și mai ușor de simțit. S-ar putea să fie doar o impresie, dar mă face să mă simt atât de bine... Uit de tot și de toate. Nici măcar nu mă interesează cât e ceasul :))) Plecăm atunci când nu se mai vede clar cărarea :)
          De cum am ajuns, bineînțeles că am  inspectat ceapa. Am tras de un fir de buruiană și am scos, din greșeală un bulb de arpagic și am constatat că are mustăți.  Cred că dacă as fi găsit un filon de aur, nu m-aș fi bucurat așa. :))) Pentru mine e mai important să pun și să crească ceva în pământ. :) Am mai descoperit și o tufă de leuștean, rămasă din anul în care am mai lucrat gradina. Nu vă puteți închipui fericirea :) 
          Am mai mărunțit cu grebla solul și am pus leuștean, mărar, pătrunjel și mazăre
          De asemenea, am mai pus crăițe, lavandă, busuioc, condurul doamnei, dianthus și călțunași. In timp ce mama și cu mine am greblat cealaltă jumătate de gradină, soțul s-a ocupat de resturile pomului tăiat sâmbăta trecută. A "tocat lemnele" și le-a așezat pe categorii. Ne vor fi numai bune la grătarele pe care le vom face cu prietenii, în gradină. :)  Pentru că încă nu am stabilit un loc pentru  compost, a trebuit să ardem resturile greblate.
          Vă plac scaunele, pardon, buturugile  mele? :))) Să vă spun că mâncăm din caserole, așezați  pe buturugi?  Si ce gust bun are cafeaua ... Cred că încep să mă și bronzez :)))
       Trebuie să recunosc ca încă nu sunt prietenă cu uneltele, dar le-am păcalit cu o pereche de mânuși speciale pentru grădinărit. :))) Nici durerile nu mai sunt cele de sâmbăta trecută. Doar pulpele mă mai dor, vag. :)
        Nu știu cum a trecut timpul, dar nici nu m-a interesat. Mă amuză să stau proptită în coada greblei și să vorbesc cu vecinii de peste trei grădini, căci pe toți ne separă garduri de sârmă. Primim sfaturi de grădinărit și din dreapta și din stânga. Am senzația că stau cu ochii pe noi, orășenii la munca pământului. Nu ma deranjează. Asta înseamnă o oarecare acceptare în comunitate - să fii subiect de bârfă. :)))
          Am plecat când soarele apunea peste grădini și peste deal
         Dacă as putea să-mi iau apartamentul și sa-l mut în gradină... 
         Deocamdată atât. Problema juridica e spre rezolvare, dar nu neapărat în favoarea mea. Necesită un compromis. Dacă reușesc, vă povestesc totul zilele următoare. Nu de alta, dar s-ar putea să ajungeți în situația mea, și ar fi bine să știți la ce să vă așteptați.
         Până atunci, vă urez să aveți o săptămână liniștită și cu împliniri!

3 comentarii:

Maria Nice spunea...

Oo da, sa ne spui tot! Sunt sigura ca reusesti, cum sa nu reusesti cand iata, deja ai reusit atat de mult! Multe din cele scrise de tine parca le-as fi scris eu...Ma bucur mult pentru tine, sa te ajute Dumnezeu mai departe in tot ce-ti doresti!

dintimisoara spunea...

Cum iti scriam anterior : te invidiez!
Este superba gradina ta si ai descris perfect sentimentul tau de fericire lucrand in ea...si mai este si sentimentul ca dai viata , prin plantele pe care le rasadesti si le ingrijesti.
Foarte,foarte frumos...bravo voua!

CCristinaC spunea...

Maria, sa dea Dumnezeu! Multumesc!

Ana, saru'mana! Am parte de sentimente care se amplifica cu fiecare raid in gradina :)