Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

marți, 23 februarie 2021

Una per iarnă

        Știu că e greu de înțeles din titlu cam ce am de spus, dar, se pare că, din cauză sau datorită (funcție de cum privești lucrurile) doar iarna trecută nu am avut o pățanie la volan. 

        Una lume mai știe, una lume nu, dar eu am luat permisul auto cu trei luni înainte de a împlini 40 de ani. Cam târziu, dar atât s-a putut. La patru luni de la obținerea permisului, mi-am schimbat serviciul și am ajuns să fac naveta cam 60 de km zilnic, dus/întors. Am primit un Logan ca mașină de serviciu și am pornit la drum sau mai bine zis, drumuri. Din fericire, chiar dacă nu am ani mulți de experiență, pot spune că am tot felul de istorioare de povestit, ca șofer. Spun ”din fericire”, pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat. Încă nu am avut accidente, nu am fost amendată, încă fac teste de legislație, ca să fiu sigură pe ceea ce spun, în caz ca mă cert cu cineva în trafic. :))) De cele mai multe ori, când e rost de ceartă, am ca replică ”Vezi că am luat permisul la Pitești”. Fiecare înțelege ce poate. Unii înțeleg că e posibil să-l fi luat în vremea când se cumpărau permisele la Pitești și sunt proastă grămadă, deci nu au cu cine discuta, alții pot înțelege că am luat permisul după ce s-a încheiat scandalul, și l-am luat pe bune, deci știu ce vorbesc. Așa, doar pentru voi, vă spun că l-am luat după scandal, deci l-am muncit nu l-am luat pe ouă :))) 

        Să revenim la titlu, zic. În primul an, dat fiind faptul că m-am angajat în câmpul fermei la 01 martie, nu am prea mai avut parte de iarnă, dar în anul următor, nu am mai scăpat. Prima iarnă, prima întâmplare - am făcut drifturi cu mașina, pe gheață, într-o intersecție în cruce. Bineînțeles că mi-am dorit drifturi, dar nu necontrolate :))) Din cauza faptului că mașina nu a intrat pe gpl, dar nici nu a rămas pe benzină ( avea o defecțiune) mi s-a oprit motorul fix când să virez la stânga. S-a oprit motorul, s-a dus servo, s-a dus controlul, am călcat frâna și am tras de volan :) Ehe, ce fain se învârtea totul :))) M-am oprit pe contrasens, într-un morman de zăpadă. Norocul meu că atunci nu era traficul de camioane care este acum, și mai ales, bine că mulți șoferi sunt doar de uscat, iar pe zăpadă nu ies. De pe străduța pe care trebuia să intru eu, venea un alt Logan, roșu. Cred că șoferul a vrut să coboare să vadă dacă sunt bine, dar s-a speriat, si-a făcut cruce și a plecat.  Cum altfel, când eu râdeam de numa numa, gândind ” Na Cristino, ai vrut drifturi, ai drifturi!”

        Iarna următoare, într-una din zile, când bătea ditamai viscolul și forma troiene pe unde apuca, s-a întâmplat să ajung mai târziu la serviciu. Toți șefii veniți, toți colegii veniți, locuri de parcare -unul singur, fix ăla care nu îmi plăcea. De cum am văzut care loc e liber, am avut un presentiment știți voi, d-ăla cu strângere de inimă și de mațe... În fine, ăsta loc e liber, aci ne parcăm, doar nu o să mă fac de râs... Am luat în calcul că și colegul trebuie să urce în mașina deja parcată, am lăsat distanța și m-am parcat. Si am simțit că mă duc ușor, în gol, cu roata din stânga, față.  Locul de parcare era lângă șanțul care acum era acoperit de zăpadă și nu se mai vedea. În mod normal, ar fi avut loc, lejer, doua mașini, doar că acum nu mai știam bine unde e șanțul, iar colegul lăsase un spațiu mai mare între el și gard, din cauza zăpezii troienite. Am oprit motorul, am tras frâna de mână, am băgat mașina în viteză, am dat ambele scaune în spate și... am ieșit prin dreapta. Ați văzut vreodată un elefant sărind peste obstacole? Cam așa eram eu. Bafta mea e că nu conduc niciodată cu paltonul pe mine. Altfel, mai ofeream și un număr de striptease. Recunosc că nu am scos eu mașina din șanț. I-am dat cheia, mecanicului, care și-a pus mâinile în cap, când a auzit. Erau toate tractoarele ba la deszăpezit, ba la furajat, ba la tractat... Nu a fost nevoie de tractor. A scos-o ușor, pentru că parcasem cumva în diagonală și doar puțin la șanț. Asta cu parcatul în diagonală o mai am și acum si, dacă nu e parcarea în spic, nu o nimeresc dreaptă din prima. Am partea din față puțin spre stânga și spatele puțin spre dreapta, dar totul între dungi :)))

        Următoarea iarnă, tot într-o zi în care ningea cu ditamai fulgii și viscolea din toți rărunchii, deci până la autostradă nici gând de stradă curățată, am montat un ștergător. Cum? De nevoie. Nu știu cum naiba s-a putut întâmpla, că, în loc să facă mișcarea de sus/jos, unul dintre ștergătoare, făcea cumva, cercuri pe parbriz. Mi-a fost teamă că sare iar brațul îmi va zgâria geamul. Prin urmare, am oprit, am pus avariile, mi-am luat înjurăturile de rigoare de la ceilalți participanți la trafic ( noroc că nu erau mulți), și am căutat în portbagaj, după un ștergător mai vechi. Bine că nu făcusem curat. Găsit obiectul, smuls ștergătorul buclucaș și montat ștergătorul vechi, dar cuminte. Nu  mă întrebați cum am montat ștergătorul, că nu mai știu. Oricum nu semăna cu celălalt și abia mai târziu am aflat că sunt mai multe sisteme de prindere. Acum cred că m-aș descurca mai bine. Cred :)))

        Tot în aceeași iarnă, ger năprasnic, autostrada dată cu sare și alte cele, parbrizul meu murdar ca un coșar în exercițiul funcțiunii, lichidul pentru spălat parbrizul -înghețat bocnă. Opresc pe banda de urgență, încerc să șterg cu o cârpă... neee... se întindea zoaia aia... ceva de groază. Ce credeți că m-a salvat? Parfumul din dotare :))) Că tot întreabă bărbații ce naiba avem în geantă și la ce ne trebuie?! :))))  Am spălat eu parbrizul cu parfum și l-am șters cu șervețele nazale? L-am! Neam de neamul lui de Logan nu a fost spălat cu parfum! Fițe tată!

        Anul trecut am scăpat, că nu a fost iarnă.

      Iarna asta, taman când să zic ”hop” se întâmplă întâmplarea. Când am ieșit din autostrada neagră tuci și am intrat în satul prin care trec spre fermă, am găsit ulițele cu strat frumos de omăt, numai bun de pozat la categoria ”iarna pe uliță”. Drum alb, pomi albi, case cu fum pe coș, imagine idilică, ce să mai vorbim... mă topesc pur și simplu după așa peisaj. Iau frumos, primul viraj la dreapta, îi iau și pe al doilea, pun frână de vreo două ori din cauză de găini în drum și câini cu chef de joacă, salut moșii, fac cu mâna la babe și când să iau și ultimul viraj, la stânga, pișc frâna să reduc viteza și Loganul meu o ia spre dreapta, că așa are el chef. L-am oprit la timp, a intrat sistemul abs, chestii d-astea. Știți filmele alea, când oprește personajul mașina pe marginea prăpastiei și se uită, fără să coboare, cât e până la hău? Cam așa mă întinsesem eu să văd cât mai era până la șanț. Când mi-am dat seama că sunt penibilă, m-a apucat râsul. Nu îmi este frică de alunecat în șanț. Ce poate să se întâmple, mai ales că am viteză mică, pe zona aia. Mai teamă îmi este să nu lovesc pe altcineva. Asta nu aș putea suporta. Pe mine se găsea sigur, cineva, să mă scoată din șanț. 



        Acum, nu știu ce să zic, dar parcă nici ”hop” nu aș mai zice. Nu s-a terminat februarie, iar iarna nu e musai să plece la 01 martie. Că s-o mai întâmpla ceva sau nu, că o să mai fac vreo nefăcută sau nu... vom vedea. Cert e că viața la volan e plină de surprize, iar ce v-am povestit acum sunt doar mici întâmplări de iarnă, memorabile. 

    Zi sau seară minunată să aveți! Eu merg să mă răsfăț cu o înghețată cu caramel sărat. 

7 comentarii:

O femeie spunea...

eu inca nu am carnet. Si nici tinerica de aici nu sunt. Mi-e frica- am luat examenul de sala de 3 ori in bucuresti, am cazut orasul de fiecare data.... Mai bine plec pe jos :)

CCristinaC spunea...

De patru ori am dat. Luam sala, picam orasul. A patra oară a fost cu noroc. Am plătit ore cat pentru două școli, dar nu am renuntat. Chiar mi-am dorit permisul asta. 😊

Anonim spunea...

esti minunata , deliciosa la scris offf .. de cand asteptam eu o postare ca asta Cristina ,
stiu si de permis si de buburuza ,....
iti urez sa fii sanatoasa si tot binele din lume
rodica

O femeie spunea...

uite ca m-ai prins, nu sunt convinsa ca mi-l doresc.
E drept ca locuind langa metrou e f. comod.

arwen spunea...

Foarte haios articolul, chiar m-ai distrat! :)))
Felicitari pentru permis si pentru faptul ca nu te-ai descurajat, ci ai incercat pana ai reusit!
Eu am permis de peste 20 de ani, dar n-am condus aproape deloc pentru ca n-am avut masina si-mi pare tare rau ca n-am perseverat atunci cand am avut-o, l-am lasat exclusiv pe sot sa o conduca (desi el m-a "stresat" de multe ori sa ma apuc). Mi-as dori sa fie posibil sa dau examen din nou, ca sa capat incredere ca sunt pregatita sa ies pe strada. Dintotdeauna mi-am dorit sa conduc masina, iar condusul mi se pare relaxant. Dar acum, la 40 de ani, mi-e foarte, foarte frica.
Un permis e foarte util pentru ca ne ofera o independenta. In plus, nu ne ajutam doar pe noi, ci ii putem ajuta si pe altii. Am realizat asta complet numai datorita pandemiei. Un gest simplu, de a fi in stare sa te urci la volan imediat, salveaza multe situatii.
Felicitari inca o data!

CCristinaC spunea...

Rodica, mulțumesc! Și mie îmi place să scriu așa, doar că trebuie o anume stare pentru asta. Pupici!

CCristinaC spunea...

Arwen, nu trebuie sa dai examen din nou. Poți cumpăra câteva ore cu un instructor. Dacă nu ți-a fost frică atunci când ai luat examenul, nu cred ca nu depășești frica, acum. Vârsta nu este un inconvenient.
Ai dreptate, nu știu care ar fi fost situația mea, fără permis. În primul rând mă ajută să am un serviciu mai bine plătit decât ar fi fost un job în orașul în care locuiesc. Am avut o perioadă în care șofam terapeutic. Să îmi limpezesc mințile, mă puneam la volan și mergeam de nebună pe autostradă... :)))