Rezerve, tată!!

          Știm cu toții cum, la început de pandemie, lumea normală sau nu, se aproviziona cu alimente si hârtie igienică. Vremuri de tristă amintire, dar care au rămas adânc și bine presate peste vremurile din ”epoca de aur” pe care am simțit-o din plin, dat fiind faptul că nu sunt tocmai nouă p-aci. Iote că mi-am amintit și de adolescența mea, când îmi făcea mama educație gen ”Miroși? Marș la baie! Unde e simțul tău de femeie?” Între noi fie vorba, era un fel de Dana Budeanu, dar mai de la țară. Slava Domnului că nu citește asta, că nu mai vedeam eu clătite, sâmbăta dimineața !! 
          Să revenim la subiect, că mă pricep al naibii de tare să ajung pe arătură. Logic, doar lucrez la o fermă :))) Așadar, sub impulsul fricii de a nu rămâne fără, dar și mânată de mirosul superb și textura fină, nu m-am dezis de faptul că sunt româncă și olteanca din mine a dat iama în săpunuri. Și nu oriunde, ci la bulgari, că acolo le-am găsit anul trecut, de acolo le-am luat  și anul ăsta. Vreo cincisprezece dintr-alea albastre cu miros marin, cinci cu frezie si cinci cu cedru. Nu sunt toate în poză, am făcut cadou, câteva. Bineînțeles că am luat gel de duș si cremă de mâini, că doar aveau miros marin. Bine că nu mai aveau și altceva cu mirosul ăsta că sigur mai cumpăram. Nu de alta, dar, pe cât sunt de faine săpunurile, pe atât nu sunt bune de nimic celelalte produse. Doar mirosul ce e de ele. Gelul de duș nu face spumă, crema de mâini nu are nici o proprietate. Mostrele sunt primite gratis, dar nu m-au făcut să vreau să cumpăr produsul în mărime mare sau ”full size”, cum e mai nou.

          Și uite așa am lăsat eu vreo 40 de euro la bulgari și am venit acasă cu provizii de săpun. Bine că nu ne-au căutat în bagaje la vamă, că sigur ziceau că facem contrabandă cu săpun :)))
          Întoarsă acasă, cu gândul la faptul că mie îmi plac săpunurile astea dar nu știu când mai ajung să le cumpăr, dau o căutare pe net, să vedem daca există un site în englezo-bulgară, al producătorului. Să văd și să nu cred!!! Firma ”Refan” are ditamai depozitul la... Craiova. Exact! Craiova aia din Dolj, inima Olteniei!!! Să-mi stea inima în loc, nu altceva. Cum adicătălea, frate? Să le dau eu banii mei, strânși în batistă :))) bulgarilor, în loc să-i dau oltenilor mei? Inadmisibil!!! Și unde mai pui că, dacă nu era cu virusul vieții și plecam de Paște în Creta, făceam un mic ocol cu mașina, tocmai pentru săpunuri ! :))) Voi vă dați seama ce a însemnat săpunul cheia din copilărie? A lăsat sechele, nene, nu glumă!
          Una peste alta, se pare că nu o să rămân fără săpunurile astea, atât timp cât îmi vor mai plăcea. Deh, gusturile se mai schimbă, mai intervine plictiseala... ca-n căsnicie... știți voi. Până atunci, însă,  Craiova e la o aruncătură de băț de mine... bine, fie... două...trei aruncături, dar nu mai mult. Există magazin și în buricul târgului, eu am chef de plimbare tot timpul, deci... Craiova, păzea că vin! Adio Bulgaria! Nu mai risc eu să mă aresteze la vamă! :))))