Project pan? Nu! Cumpătare!

          Dat fiind faptul ca m-am născut la Slatina, deci sunt olteancă mai altoită, așa, dați-mi voie să încep acest articol astfel: ”Mă fraților, am trăit s-o vad și p-asta!” 

         Nu stau eu prea mult prin vlogosferă, dar ce văzui pe youtube, mă făcu să mă uit în cruce (nu, n-am strabism). Mare modă cu cu ”project pan” și cu ”minimalismul”. Atât de mare moda, că unde te uiți dai de câte una care, mai ieri încerca să te convingă că tenul tău nu are cum să supraviețuiască fără crema x și că te lasă bărbatul dacă nu te dai cu y parfum, iar azi și-a dat seama că o lasă bărbatul pentru că are prea multe produse. :))) Glumesc și exagerez, desigur, dar cu ceva sâmbure de adevăr.  

      ”Project pan” se referă la cosmeticale și ideea este că, un anumit timp nu cumperi nimic, dacă mai ai același fel de produs în casă. Respectiv, dacă ai trei rujuri roșii, nu mai cumperi altul până nu le termini p-alea. Dacă pentru cosmetice, treaba asta se numește ”project pan”, pentru restul produselor se cheamă ”minimalism”. Bine, minimalismul este ceva mai complex, este, din punctul meu de vedere, un mod de viață pe care l-au dus bunicii mei, un mod de viață în care am crescut și cu care am fost eu educată și care, pe vremea mea :))), se numea ”cumpătare”. Mi se pare ciudat cum, simplitatea si cumpătarea bunicilor mei au acum nume ciudate. Mi se pare aiurea când citesc articole întregi despre cum să nu cumpărăm alimente multe, ca după, să le aruncăm. Țin minte și acum, ce palmă pe ceafă mi-am luat de la bunica, atunci când am aruncat un colț de pâine și un măr mâncat pe jumătate, pentru că mă chemau copii la joacă. Nu exista să arunci mâncarea, era păcat strigător la cer. Acum, dacă se întâmplă (foooaaarte rar) să arunc mâncare, mă simt vinovată. Mi-a trebuit o palmă peste ceafă nu workshop :))))

          În ceea ce privește cosmeticele, merg pe câte un produs din ceea ce folosesc, tocmai să nu expire dar nici sa nu-mi ocupe spațiul, în casă. Acum, pentru că au fost sărbătorile de iarnă, am un surplus de parfumuri, creme și geluri de duș. Nu vă închipuiți că am cu zecile, doar că o bună perioadă nu voi mai cumpăra. 

          Recunosc că, în ceea ce privește hainele, am sărit puțin calul, în anii trecuți, dar asta din cauza faptului ca nu găseam frecvent haine pe mărimea mea, așa că, dacă găseam o rochie care sa-mi placă și îmi și venea bine, o luam, fără să mă gândesc dacă îmi mai trebuie sau nu. În apărarea mea, recunosc că în această iarnă, nu mi-am luat nici măcar o eșarfă. :) Mi-am făcut un inventar și am constatat că voi avea nevoie de două perechi de pantofi și câteva rochii de vară. Toate vor fi de o calitate mai înaltă,  flower power și cât mai clasice, mai feminine. 

          O adevărată problemă pentru mine, sunt... bijuteriile. Nu doar cele pe care le cumpăr ci și cele făcute de mine, pentru mine dar și pentru vânzare, inclusiv materia primă rămasă de pe vremea când încercam să mai scot un ban din acest hobby. Îmi ocupă mult spațiu, dar cred că o soluție ar fi  să le dau, pur și simplu, altor persoane care mai au această îndeletnicire. Atât bijuterii finite, pe care nu le port, cât și materia primă. Trebuie doar să mă mișc să fac un inventar :))) Poate mă apucă din nou, dorul de  a meșteri :))))

          Dacă ați trecut pe aici și în urmă cu ceva ani, știți că am avut o adevărată pasiune pentru a tricota sau a croșeta. Ei bine, din acea vreme, am multe fire, ațe, andrele, croșete, cârlige. Și bunica avea la fel, deci e genetică treaba. La fire nu renunț. :))) De curând am început un proiect cu două fețe de pernă, tricotate, cu spirale, pentru doi puiuți aflați pe canapeaua din sufragerie (sau living, ca să fiu în modă). Firele, am să încep, încet, încet, ajutată și de mama, să le transform în hăinuțe, vestuțe, căciulițe, șosete, etc., pentru copilașii ai căror părinți au oarece probleme financiare.  Astfel, eu fac curat în dulapuri, firele nu putrezesc degeaba și reușesc sa bucur câțiva copilași. 

        Dar să nu transformăm discuția într-o spovedanie, și să revenim la minimalism. 

         Multe și mulți dintre noi am crescut cu acest minimalism, fără să ne dăm seama. Au trecut anii, s-au schimbat mentalitățile, am început să cumpărăm (pentru că ... moda) ne-am aglomerat casele, de cele mai multe ori făcând rate la bancă. S-a găsit să apară minimalismul și se fac adevărate ședințe (pe bani grei) care ne învață să aruncăm lucrurile și să nu mai cumpărăm altele. Eu înțeleg ca nu mai trebuie să cumpărăm, dar nu înțeleg de ce să aruncăm. Nu, mai bine, donăm sau reparăm? Ai două polonice și folosești doar unul? Donează unul unei familii la început de drum sau unei mame care și-a luat copilul și s-a mutat cu chirie, fugind de soțul abuziv. Ai o fustă la care s-a desfăcut tivul? Du-o la croitor sau coase-l chiar tu, că nu e așa de greu. S-a dus flecul de la pantof? Vezi că mai există cizmari! Înțelegeți voi!

         O consecință a acestui minimalism ar fi că rămânem cu ceva mai mulți bani în buzunare. Prin comparație, bunica spunea ”să nu risipești banii pe mofturi”. La ce bun să îmi iau 50 de tricouri, când pot să port doar 10, iar cu banii de pe 40 de tricouri pot să mai achit parte din creditul bancar sau pot face un cont de economii. Știați că scăderea creditului bancar sau înființarea unui cont de economii, reduce stresul? Știați că, reducând stresul nu mai aveți nevoie de țigări? Și nici de dulciuri sau ceva de ronțăit? Și nici de calmante sau somnifere? Știați că, nemaiavând nevoie de toate astea, nu mai risipiți banii munciți din greu? 

          Nu sunt cel mai bun exemplu, dar nu am altul :))) Am fost întrebată de ce nu vreau sa-mi iau al doilea serviciu, deși sunt pregătită și am niște diplome care mi-ar permite să mai fac niște bani ca persoană fizică autorizată. Pentru că nu vreau ca timpul meu liber să dispară. Aș face niște bani pe care nu aș mai avea când să-i cheltuiesc, aș fi tentată să-mi înlocuiesc timpul liber cu lucruri cumpărate, cel mai probabil online, și să mă stresez din nimicuri. Există acest cerc vicios. În plus, cine zice că trebuie să fim cumpătați doar în a cheltui ? De ce sa nu fim cumpătați și în a munci? 

          Nu știu dacă se înțelege ceva din toată scrierea asta, dar dacă vreți minimalismul în viața voastră, fiți cumpătați și nu dați banii pe workshop. Nu e un trend pentru oamenii bogați! Uitați-vă la bunicii voștri, întrebați-i sau, dacă nu mai sunt, pur și simplu amintiți-vă de ei! 

          Dacă aveți ceva de adăugat la ce am scris eu, dacă aveți sugestii sau dacă vreți să împărtășiți vreo experiență, lăsați mesaj în comentarii!