Noutati

          Vi s-a intamplat vreodata sa va intalniti cu o persoana draga, dar pentru ca nu v-ati vazut de mult timp, sa nu stiti ce sa va spuneti? Cam asa sunt eu acum, dupa un an de la ultima postare. Nu stiu cu ce sa incep. Poate ar fi bine sa intreb daca e toata lumea sanatoasa. Cred ca asta e principala dorinta a tuturor. Si eu sunt sanatoasa... cu exceptia unor articulatii care au inceput sa trosneasca. Da' nu-i problema... trosnesc pentru ca sunt crocanta... asta pana ajung ca durerea sa-mi fie singura dovada ca mai traiesc :)))

          Sa spun de ce am lipsit? Ar fi mult si uneori chiar plictisitor. Sa incerc sa fac un rezumat? Am reusit, in sfarsit, sa iau hotararea de a renunta la o casnicie in care nu mai eram fericita, de mult prea multa vreme. De ce a durat mult prea mult? Am sperat, am incercat sa schimb, lipsa de curaj, frica de singuratate, nu a fost timpul pana acum. :) Cine a fost de vina? Eu... el... noi... La mine nu tine ideea cu "nu te bate, nu te injura, vine noaptea acasa... de ce divortezi maica?" Pur si simplu nu am stiut sa-i fiu sotia pe care si-o doreste, asa cum el nu a stiut sa fie barbatul langa care sa vreau sa imbatranesc. Simplu. Pacat ca el nu a inteles ca si divortul poate fi  simplu... A dorit "batalie" la Judecatorie :))) Nici nu se putea altfel. Greu ne-am luat, greu ne lasam 😂  Nu sufar, nu am intrat in depresie. E ceva ce mi-am dorit si am facut. Felicitarile sunt mai potrivite, nu parerile de rau 😂😂

          Mama are o poezie pe care mi-o recita ori de cate ori ma vedea la oglinda "Juna sunt, frumoasa sunt, ziare vand... de ce nu m-oi fi maritand?" iar eu ii raspundeam ca nu vand ziare si d-aia nu ma marit. O banuiesc ca dorintele si rugaciunile ei mi-au adus in cale o alta iubire. Nu stiu cum de s-a intamplat minunea, dar un alt barbat a reusit sa treaca de scutul pe care il ridicasem in jurul meu. Eu, care sustineam ca nu mai am o inima care sa poata iubi, traiesc acum sentimente pe care nu credeam ca le-as mai putea avea vreodata si mai ales, nu la varsta mea. Nu e ca la 20 de ani. Intensitatea e data de varsta, de maturitate, de experienta relatiei trecute, de faptul ca acum stiu ce sa cer si ce sa ofer... Pana si fluturii din stomac sunt alfel... au aripile mai mari si zboara mai gratios 😂😂😂

          Ca va dura sau nu, aceasta relatie... vom vedea in timp. Stiu clar ca voi face tot ce pot sa dureze "pana la moarte". Ca voi reusi... bravo mie! Ca nu voi reusi... tot bravo mie ca am incercat 👅 Deocamdata ma bucur de fiecare moment de fericire. E dreptul meu. 

          As dori doar sa mai povestesc ca, in prima noapte in care am dormit singura, m-am simtit linistita si mi-am dat seama ca singuratatea in doi e mult mai grea decat intr-unul. Am auzit de asta, de multe ori, de-a lungul anilor. Intotdeauna am crezut ca-s aberatii, ca "e rau cu rau, dar mai rau fara rau". Nu e asa. Eu, Toma Necredinciosul, a trebuit sa traiesc pe propria-mi piele eliberarea din singuratatea in doi, ca sa imi dau seama de realitate.

          In alta ordine de idei, am sa incerc sa revin la blog, mai ales ca, recunosc, noul meu partener de viata ma sustine si ma indeamna sa scriu. Tot el m-a facut sa scriu si acest articol. 

          Asadar, ne vom citi cat mai curand posibil. Pana atunci, zile cu liniste sufleteasca si fericire sa aveti!