Job la ferma

          Vai de mine! Nu mi-am dat seama cum a trecut timpul de la ultima mea postare aici... Realizez ca au trecut aproape trei luni de cand nu am mai scris dar la fel de cand am inceput serviciul la noul loc de munca. Stiu ca ati asteptat vesti si povesti si zau ca sunt multe de spus. As incepe prin faptul ca sunt multumita. Imi dau seama ca am facut cea mai buna alegere, plecand din notariat. Lucrul cu publicul larg e aducator de stres mult. Am facut asta prea multi ani. Recunosc, nu imi lipseste. Acum am un grup restrans de oameni cu care lucrez si pe care ii indragesc. Nu tipa nimeni la mine, am pauza de masa o ora, pe care mi-o iau la ce ora vreau, nu se uita nimeni la ceas cand vin sau cand plec... Mai repede ma simt eu aiurea daca intarzii sau daca plec mai devreme :))) 

           Legat de programul de lucru, eu mi-am ales sa lucrez intre orele 9-17 ca-s lenesa rau dimineata :))) Bineinteles ca ajung la ferma cand toata lumea e satula de munca si parcarea e plina :))) Noroc ca seful meu direct e mai lenes ca mine :))))

          Legat de program si de faptul ca, desi nu imi impune nimeni un program strict, eu am o educatie comunista care zice ca "ai nu ai ce face, stai 8 ore la job", astazi ne-am facut de cap. Ne-am... fetele de la contabilitate si cu mine. Sa va povestesc. Intrucat tragem de zor sa terminam treaba dimineata, "pana nu vine caldura peste noi"  (ca asa-i la tara) pe la pranz terminaseram ce aveam fiecare programat azi. Eu as mai fi avut ceva hartii de facut, dar pentru ca aveam nevoie de niscai informatii de la o colega din Bucuresti, care lipsea azi, am amanat munca pentru maine. Stiti cum e... ce poti face azi... mai lasa si pentru maine ca nu au intrat zilele in sac si nu iti face nimeni statuie :)))) Glumesc si recunosc ca hartiile nu erau de facut urgent. Unde mai pui ca aveam un sef plecat la Bucuresti si unul aflat pe combina, in camp, la recoltat... Trai pe noi :))) Nu tu treburi, nu tu sefi... ne hotaram sa plecam mai devreme, respectiv pe la 15.30. Una dintre colege locuieste la vreo patru km de ferma si, pentru ca a avut oarece discutii cu directorul general, ni s-a interzis sa o ducem acasa cu masinile din ferma. Vine fata cu masina proprie sau vine tatal ei sa o ia. La cum il cunosc eu pe directorul general, sunt sigura ca interzicerea a fost mai mult o gluma, dar ea a luat-o de buna. Ei bine, azi... masina ei a fost in service. Cine sa o duca acasa? Eu.  Bineinteles ca ea si-a amintit ca nu am voie, dar i-am spus ca ma descurc eu cu seful, convinsa fiind ca nu are cum sa ne vada din camp, de la recoltat. Si plecam noi frumos,  pret de un km de drum, cu masina in viteza a doua, ca-i drum circulat de tractoare si fac astea niste gropi... Si cum mergeam noi si ne hlizeam cu un ochi la gropi si unul la macii si macesii infloriti de pe marginea drumului, realizam ca se ajunsese cu recoltatul taman pe parcela de langa drumul pe care mergeam noi :)))))))) Unde credeti ca era directorul general? Fix la "mansa" pe combina :))) Si uite cum s-a dus naibii sentimentul de "mare evadare" :))) Nu, nu ne-am intors din drum. :))) M-am intors eu, dupa ce am lasat-o pe ea acasa. Ba am mai si oprit in dreptul parcelei de am stat la discutii cu doamna inginer agronom. :)))

           Trecuse frumusel de ora 16 cand m-am hotarat sa plec si eu, fericita ca merg acasa pe alt drum si nu mai trec prin fata sefului. Nu apuc sa fac 500m si ma intalnesc cu un unul dintre tractoristii de la ferma vecina, care imi face semn ca nu pot merge pe acel drum. Opresc masina si ma dau la discutii cu omul, care imi spune ca s-a inchis iesirea spre autostrada pentru ca se asfalteaza drumul in zona. Si ia Cristino si intoarce masina din sase miscari, ca din trei era drumul prea ingust si ... pleaca pe acelasi drum de unde poate sa te vada directorul general ca pleci mai devreme :))))) Recunosc ca atunci cand am ajuns in dreptul lui, i-am dat claxoane si i-am facut cu mana... Mi-a raspuns la fel. :))) Ma si vad maine pe combina, sa fie sigur ca stau 8 ore la job :))))

          Daca va inchipuiti ca asta a fost tot, va inselati. In timp ce ma indreptam spre casa, mi-a trecut prin minte gandul ca ar fi frumos ca directorul adjunct sa aiba nevoie de vreo hartie pe e-mail si eu sa nu fiu in birou. Jur ca in momentul urmator ma suna pe telefon. A naibii telepatie functioneaza cand nu ar trebui :)) Bine ca seful nu voia hartie ci voia sa-mi spuna de faptul ca l-au sunat de la primarie sa-i zica de drumul inchis si sa ma roage sa anunt eu restul stafului. Ce credeti ca am facut? Pe marginea drumului ( ca, inca  nu pot vorbi la telefon conducand) si cu avariile pornite, am dat cele cateva telefoane care trebuiau date. Ba mai mult, soferii a doua masini din cele cinci care au trecut pe langa mine, au oprit  sa ma intrebe daca am probleme :))) Uite asa aflu ca mai sunt si barbati grijulii pe lumea asta :)) Traiasca sfintele lumini de avarie :))))

          Asadar cam asta fuse aventura mea, astazi. Si nu mint, cand va spun ca in fiecare zi am parte de ceva inedit. De la o minunatie de cer, pe care nu l-am mai vazut cu ochi de copil de multi ani, pana la a mana cu masina,  cireada de vaci a satului :))) De aventurile ca soferita incepatoare nu va mai zic... Am sa incep sa va povestesc, putin cate putin.

           Pana atunci, va doresc sa aveti parte de mutrite zambitoare si veselie cat  mai multa!