Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 2 aprilie 2014

Soneria buclucasa

         In urma reamenajărilor din apartament, făcute toamna trecută și din cauza faptului că am renunțat la tot ce însemna fire și cabluri la vedere, am rămas fără sonerie :)) A fost victimă colaterală. Noi am vrut să renunțăm doar la fire nu și la sonerie. :))) Toate bune și frumoase, dar, pentru că nu eram învățați să ne bată cineva în ușă, ci să sune la ușă, au existat cazuri în care nu am răspuns, sub impresia că bate la vecini. Nup, băteau vecinii la noi. De cele mai multe ori se suna la interfon, deschideam și așteptam musafirul, dar, dacă musafirul intra cu vreun vecin, atunci exista riscul să nu-i răspund. Noroc cu telefoanele. Mă suna omul pe telefon să-i deschid ușa :)))
          Azi asa, mâine la fel, am zis că nu se mai poate. Suntem oameni civilizați și trebuie să rezolvăm problema. Dap, rezolvată, dar fără fire :))), asa că am luat o sonerie fără fir. Pui una componentă la ușă, afară, și una componentă în casă, lipite pe ușă, pe toc, pe ce vreți voi. Are 50 de m raza de acțiune și niște țignaleeeeeee de te iau nervii. Răspunzi rapid, numai să nu fie musafirul nevoit să mai apese o dată. :))) Nu pot să-i spun "intră", pen' că nu stăm cu ușa descuiată, nu pot să-i zic "imediat" pen' că n-aude din cauză de ușă de calitate și bine montată. {Mă laud cu meritele soțului. :))) }
          Faza faină e că, în timp ce soțul meu monta minunăția fără fir, și încerca să aleagă o melodie din multitudinea cu care e dotată, a ieșit vecinul de la doi:
-Ai sunat la mine, vecine?
-Nu.
-Păi îmi sună soneria.
-N-am sunat și nici nu am văzut pe nimeni.
Si, în timp ce vorbeau ei asa, al meu soț încercând să termine ce începuse, vecinul încercând să prindă făptașul ce-i apăsase pe buton, începe soneria vecinului să cânte în ritm cu minunăția de-o monta soțul meu. Si atunci... revelația secolului. Au înțeles că, dacă apeși pe butonul meu sună și soneria vecinului și, dacă apeși pe butonul lui, sună și soneria noastră, că doar au 50m raza de acțiune si sunt făcute pe același vapor  :)))  Pentru că nu putem renunța niciunul la "dovada civilizației" am ajuns să ne salutăm mai des, mai ales dacă avem musafiri care trec ușor  de butonul interfonului. Ieșim toți la ușă și ne luam musafirul sau nu, după caz.
          Acum mă gândesc că, pentru a ne saluta și vedea mai des vecinii, să ne punem toți sonerii fără fir și un singur buton, la intrarea în scară. Asa, ieșim toți să ne luăm musafirul, timp în care ne convingem că mai trăim și mai schimbăm doua vorbe, deși cred că multi se vor folosi de vizor și nu vor ieși la ușă. Oare să le vopsesc vizoarele?  :))))

4 comentarii:

ina spunea...

Foarte fain, m-am amuzat teribil! Si ce-o sa faceti, o sa pastrati soneria asa... doi in unu?

CCristinaC spunea...

Pina la noi solutii, pastram asa, doi in unu :))) Ideea e ca incepe sa ne placa :))) Mai nasol e cu tignalele soneriilor :))
Bine ca e interfon la scara si evitam folosirea soneriilor. E drept ca, daca am treaba cu vecina de la doi, sun de la soneria mea si vorbim fara sa mai cobor :)))

cristina spunea...

geniaaaal!!!! :))))) n-am mai ras atata de multa vreme! e bestiala postarea si intamplarea!

CCristinaC spunea...

Dap, noi inca mai radem si au trecut vreo doua luni :)))