Translate

duminică, 1 septembrie 2013

Duminică seara

        Iaca, se făcu și duminică. Habar n-am când și... aș cam fi gata să intru în depresie, doar pentru că mâine e luni. Aș cam fi, dar nu sunt. Weekend-ul acesta, petrecut, în mare parte doar cu mine, m-a revigorat și m-a readus aproape de linia de plutire. Încă nu sunt pe line, dar lucrez intens la asta. :)
        Așadar vineri seara am făcut miel la cuptor, legume la tigaie și dovlecei cu maioneză și usturoi. Alături de roșii, castraveți, brânză, pepene și struguri rezultă că mai avem mâncare și pentru mâine. :) Slavă Domnului că nu suntem dintre cei care nu mănâncă același fel de mâncare, mai mult timp. :)
        Deci, sâmbătă dimineață, pentru că sunt gospodină cu simțul răspunderii, întâi am schimbat lenjeria și am spălat un rand de rufe (mașina, da' înțelegeți voi) după care m-am aranjat și am plecat în oraș. Am dat un tur, dar fără căștile telefonului în urechi, că, la noi, oraș mic, lume multă cunoscută și... socializare din greu. Chiar și când fac mișcare de dragul mișcării, și ajung în zone mai îndepărtate de centrul orașului am parte de "Bună ziua! Ce faceți p-aci doamnă? V-ați mutat în zona noastră?" Când le spun că "mă plimb ca să mă mișc" se uită bieții oameni la mine ca la zombi. Ei sunt rupți de sapă și eu de scaunul de la birou. :)
        Să revenim. Într-un final am reușit să mă opresc într-o bucățică de parc, unde nu as fi riscat să mă întâlnesc cu mame cu copii. De regulă și spre disperarea mea, stau în fața blocului meu. Știu, sunt rea, dar am motive mă tratez :) In parcul în care m-am oprit, se întâlnesc seara, adolescenții. Dacă vă întrebați ce-i cu parcul din Topoloveni, ei bine, aflați că nu avem decât crâmpeie. In proiect există un parc mare și frumos dar la fața locului... lipsește cu desăvârșire. Deci, unde m-am așezat, dimineața, nu riscam să mă întâlnesc cu nimeni și nici să deranjez pe cineva. A fost perfect. Mi-am pus căștile (e DN7 în apropiere) am ascultat muzică de relaxare și am citit "Arta simplității" scrisa de Dominique Loreau. A fost al naibii de bine. Două ore nu am știut de nici una dintre belelele cotidiene. Nu am analizat dacă am procedat corect într-o nus' ce problema și nici nu m-am gândit dacă va pica sau nu drobul de sare. Nu mi-am făcut griji pentru nimic. Am reușit, măcar pentru două ore să fiu împăcată cu mine și cu lumea din jurul meu și știu că aș vrea să mă simt așa tot timpul, nu doar sporadic. Anul trecut reușisem să fiu așa, dar m-am pierdut undeva, pe drum. Am să încerc să mă adun și să mă pun pe drumul bun. 
         Mai spuneam vineri, că  vreau să beau o cafea la o terasă, sub razele blânde de soare. Asta nu am reușit, dar o cafea tot am băut. La o prietenă dragă, cu care nu mai reușisem să stau la o vorbă și o cafea de nu mai știu când. Ne-am mai întâlnit noi de doua-trei ori pe săptămână, dar întotdeauna pe fugă și în compania altor persoane.
         După cafea am mai făcut o tură de magazine din care m-am ales fix cu o cutiuță cu farduri în șase culori. Se înțelege (da?) că am fost cumpătată și nu am cheltuit decât pe trusa de farduri care oricum trebuia să o înlocuiască pe cea consumată. Cu alte cuvinte, îmi era necesară. :)
           Si, fericită și încărcată cu energie pozitivă, m-am întors acasă unde, ce credeți că am făcut? Cremă de zahăr ars :)))) Am zis că, dacă eu mă simt așa bine, să se simtă și soțul meu și să-i fac desertul preferat. Nu-i asa că nu sunt egoistă? Mai ales că are cu multe kile mai puțin ca mine :)))))))
          Intre timp, mai un net, mai "hi hi" pe la telefon ca, într-un final, seara, să vreau o baie cu spume. Toate bune și frumoase dar, ultimul bidon cu "spume" l-am aruncat în urmă cu două luni, din cauză de nefolosință. :))) Am rezolvat-o cu ulei esențial de mentă și de lămâie. Nu mă interesau neapărat spumele ci să zac în apa frumos mirositoare. Mi-a ieșit, că doar m-a făcut mama olteanca isteață :)))
          Astăzi am repetat mișcarea și plimbarea ca, ma apoi, să lenevesc dulce și plăcut pana la sfârșitul zilei. Nu am fost musafir, nu am avut musafiri, nu m-a deranjat nimeni. Pare că bieții mei neuroni au dormit toată ziua și dorm în continuare. Să-mi stric eu starea și sa intru în depresie gândindu-mă că mâine e luni? Nuuuuu, nici nu mă gândesc. Nu renunț la starea asta de bine, așa, ușor. :)
O săptămână ușoară să aveți și voi!

4 comentarii:

Maria Nice spunea...

Foarte misto ai petrecut, vreau si io!
Galuste cu prune. Atat am avut de zis.
Saptamana usoara-fulg si tie!

CCristinaC spunea...

Buuuuneeeee galustele cu prune... :)

dintimisoara spunea...

Eh , uite ca mai exista si oameni ce stiu cum sa se relaxeze! Ar trebui sa vin la un curs de perfectionare , la tine! :))
Crema de zahar ars?Ioiiii...bun,bun!

CCristinaC spunea...

Nu mai bine vii tu la un curs de gatit? Tu ma inveti sa fac mancaruri ca tine si eu iti fac crema de zahar ars. Asa ne relaxam amandoua :)