Translate

marți, 16 iulie 2013

De pe facebook

          Am găsit pe facebook următoarea imagine
          Nu știu dacă ați întâlnit astfel de băbuțe, cu două fire de pătrunjel, flori sau ce mai iese prin gradina lor, așteptând să le bagi în seama, să cumperi de la ele. Nu sunt insistente, nu-ți baga florile în ochi. Doar stau cuminți, cu ochii în pământ, rușinate că au ajuns să cerșească. Da, ele sunt în situația de a cerși, dar onoarea și educația lor nu le lasă să întindă mâna și sa ceara, pur și simplu. Vor să-ți dea ceva în schimb.
          Bine, sunt și mamai care se vede ca-s precupețe, dar nu la ele ma refer.
        Imi amintesc cum, odată, plecând către Caransebeș, la Pitești, într-o intersecție, am văzut o bătrână cu nu mai știu ce flori de gradină. Am vrut să-i dau bani fără să iau florile, pe motiv că merg departe și se ofilesc. Mea culpa. In următorul moment i-am văzut ochii în lacrimi și mi-a zis că nu se poate. I-am luat toate florile. Bineînțeles că până la Caransebeș, s-ar fi uscat și mama florilor, asa că le-am pus la o cruce, pe marginea drumului. :)
          Am plecat la drum cu sentimentul că am făcut un lucru bun, dar și cu amărăciunea neputinței de a-i ajuta pe oamenii ăștia. Femeile astea au muncit toată viata lor în câmp și au o pensie de la CAP echivalentă cu costul unei singure zile la o piscina de fițe. Nu au umblat prin cluburi, nu au sucit mințile bărbaților cu bani. Fața, mâinile și ochii lor spun povestea. La ceva timp, m-am dus în intersecția respectivă să o caut pe băbuță. Nu am mai găsit-o. Un vânzător ambulant mi-a zis că au alungat-o cerșetorii. :(
          De ce am făcut postul ăsta? Pentru că un deștept a comentat sub fotografie "Si dacă dau share își vinde marfa mai bine?" Da, poate că înțelegând că nevoia și nu lenea, le împinge la astfel de gesturi, nu vom mai fi nepăsători. Nu zice nimeni să-i dai marea cu sarea, da' poți să renunți la o sticlă de cola și să iei trei flori de la o bătrână. Pentru ea, acei 5lei, înseamnă banii de pâine pentru două săptămâni, căci e învățată să mănânce puțin și măsurat. 
          Haideți să ne gândim ca bătrânica poate fi propria bunică, să ne gândim că "orice mânz ajunge gloabă" și bătrânețea vine sigur și peste noi. La ce sistem de pensii avem, cât credeți că ne vom permite din pensia lunară? Să zicem merci dacă vom găsi ceva de vândut prin curte și dacă se va găsi cineva sa cumpere. Haideți să fim puțin mai toleranți, mai atenți și să învățăm să alegem persoanele care chiar au nevoie de ajutor. Haideți să ne ajutam pe noi și intre noi, să nu mai așteptăm ca "cineva să facă ceva" si, nu in ultimul rand, haideți să nu mai dăm cu piatra într-o persoana aflată la nevoie. 

7 comentarii:

Laura Casuta Laurei spunea...

Exista o specie din asta de nesimtitit care considera ca da cumpara niste musetel de la o batrana, isi face femeia aia piscina din banii lui si o sa faca o excursie in jurul lumii. Adevarul e ca saracele abia isi duc zilele, te miri din ce traiesc, multe din ele sunt sfioase si cu mult bun simt, trasatura rara in zilele noastre.

cristina spunea...

m-ai facut sa plang.
vai de noi la batranete, caci acum mai e cum mai e, mai suntem noi, cei educati in regimul trecut, invatati cu "echitatea sociala". generatiile astea noi nu mai stiu ce e aia, ai valoare numai daca ai bani, asa ca noi vom fi niste ... nici nu vreau sa ma gandesc.
babutele astea ar trebui rasplatite cu varf si indesat pentru munca lor de o viata. chiar o sa fiu mai atenta pe strada si daca voi intalni vreuna, o sa cumpar flori de la ea.

JURNAL PENTRU IUBIRE spunea...

Ai dreptate!!Si eu am procedat la fel..cumpar cand sunt la piata de la ele,diverse,ba verdeata,ba linguri etc....

dintimisoara spunea...

Frumoasa si inimoasa , aceasta postare , Cristina!
Te imbratisez!

CCristinaC spunea...

Laura, din pacate specia asta de nestimtit e din ce in ce mai predominanta... :(
Cristina,daca stau sa ma gindesc la anii de pensie, ma tem ca babutele sunt ok fata de cum vom fi noi. Uneori imi doresc sa nu apuc anii de pensie, da' nu mor caii cand vor cainii... :)
Felicia, si sotul meu si eu, cumparam cam tot ce vand batrinicile astea. Uitasem de linguri :))) Aveam, la un moment dat 23 de linguri de lemn, noi noute :)))
Ana si eu te imbratisez cu drag si consider ca e bine ca uneori sa fim inimosi :)Pup!

Alina spunea...

Pe mine ma sperie postarea asta. Am ajuns chiar in halul asta incat sa fie nevoie sa aplelam la "puterea" FB-ului ca sa facem milostenie?

CCristinaC spunea...

Alina, nu vad de ce nu s-ar face campanie si pe fb pentru ajutorarea acestor batrine, atita vreme cat se folosesc orice mijloace pentru ajutorarea unor persoane bolnave sau (uneori) nu. Omenirea toata e in "cadere" apelam la ce putem pentru milostenie. :)