Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 31 iulie 2013

Vacanta 2013 - partea I

          Ne-am întors. Sâmbătă seara ne-am întors dar mi-a luat ceva vreme să mă reacomodez, să intru în ceea ce numesc eu normal. Incă nu sunt în rutină pentru că abia luni merg la serviciu. :)
         Nu voi face un  jurnal de călătorie pentru că nu le am cu scrisul în cuvinte mari. Scriu mai mult scurt și la obiect. :) Când am hotărât acest gen de concediu, mai "pe drum" decât "destinație certă" am avut unele mici/ mari îndoieli. Întâi nu știam cum va reacționa soțul la un astfel de concediu. Acasă, în fața hărții, arăta totul super, dar după câteva sute de km se poate să nu mai vezi situația la fel. O singură dată a regretat adânc, pe drumul spre lacul Sf. Ana. :) Eu nu aveam probleme pentru că sunt amatoare de mers cu mașina șofată de altul :)))))) A doua problemă mi se părea a fi lipsa unei cazări sigure. Eu, obișnuită cu rezervări și alte d-astea, m-am temut că ne va fi greu să găsim unde să dormim. Aiurea, era doar prietena mea, paranoia. :))) A treia problemă ar fi fost imposibilitatea de a ne încadra într-o sumă fixă, dat fiind că nu știam mare lucru despre prețurile din fiecare zonă traversată. Ne-am descurcat de minune. :)
          Așadar, am plecat marți dimineața în propria aventură de vacanță. Până la Cheile Dâmbovicioarei nimic important, știam locurile. Am oprit în Câmpulung să luăm pateuri de la cofetăria "Iepurașul". Avem și noi fetișul nostru. Nu trecem prin oraș fără să oprim la cofetăria asta. :)))
           Vă spuneam de Cheile Dâmbovicioarei. Mai fusesem pe chei, dar nu în peșteră, asa că am bifat prima vizită. La intrarea pe chei am plătit 2lei de persoană iar la intrarea în peșteră 7 lei de persoană.
          Nu am să scriu prea multe despre peisaje, doar că uneori ai impresia că te afli într-o bucățică de Rai. Am realizat cât frumos există în jurul meu, cât de oarbă sunt și ce mult pierd că nu vad tot timpul acest frumos.  
          Pe drumul spre Bran
          La Bran am băut o cafea, dar nu am vizitat castelul. Primul motiv ar fi prețul cam mare (25 de lei/persoană) și al doilea motiv ar fi faptul că l-am mai văzut în urmă cu mai multi ani. Bineînțeles ca am uitat aparatul foto în mașina parcată la mama naibii :) E un obicei vechi și prost, dar e al meu, să nu aud cometarii :)))))
           Dar ne-am oprit la Râșnov,
unde nu am putut vizita cetatea, pentru ca se filma "Regele Scorpion 4". Nu am văzut 1, 2 sau 3 dar am să-l văd sigur pe 4, să înțeleg și eu de ce trebuie să mai fac un alt drum la cetate, că nu o pot bifa ca văzută și chiar îmi doresc să o văd. Am urcat însă, pe jos, din parcare până la cetate și pot să spun că, în ciuda multor kg ale mele, mi-a plăcut să fac mișcare pe tot traseul de vacanță.
           Am dovezi că se filma, da?
          Următoarea oprire a fost în Brașov, pornită, croită să vad Biserica Neagră. Nu așteptați poze din Biserică, pentru că nu e liber la pozat. Vă pun una din afară și restul le căutați voi pe net. 
          Ce pot să spun e că m-a impresionat mai mult decât Agapia sau Văratec. M-a impresionat prin simplitatea ei, prin lipsa sfinților de pe pereți, prin altarul  impunător dar atât de simplu... Pentru prima dată, după mulți, mulți ani, am simțit nevoia să mă așez pe o bancă și să vorbesc cu Dumnezeu în biserică. Nu e prima biserică de alt rit în care intru, dar e singura biserică unde am intrat și L-am simțit pe Dumnezeu. Să fie un semn că El e mult mai simplu de găsit decât ne închipuim noi, cu mintea de oameni smintiți? Trebuie să recunosc că în nici o biserică ortodoxă nu m-am simțit în stare să vorbesc cu Dumnezeu. O fac mai degrabă din liniștea căminului meu. Să fie oare din cauza atâtor sfinți puși pe pereți și care, parcă abia așteaptă să nu faci mătăniile corect, ca să-ți tragă una peste ceafă? :)))))) In fine, asta e o altă discuție...
           Aveți mai jos un clip despre Biserica Neagră, a cărei vizitare a costat 6 lei/persoană.
          Am pornit apoi, la pas, prin Brașov
          Am sfârșit ziua de marți prin a vedea lacul Sfânta Ana, cel sălbatic și frumos.
          Atenție: pe net, Lacul Sf. Ana e prezentat ca fiind situat în apropiere de Tușnad. Voi țineți minte și nu vă opriți la Tușnad, că faceți 20 de km înapoi, pană la Bixad, ca noi. Am înțeles că din Tușnad există ceva poteci pana la lac, dar cu mașina e musai să intrați pe la Bixad, de unde mai mergeți 17km care vi se par 30, pe un drum sinuos și prost. Nu există spații de cazare în zonă, doar un spațiu mic pentru corturi, iar magazinele (vreo două) sunt prost și scump aprovizionate. Ideal ar fi să vă cazați la Băile Balvanyos (aflate la 10km de lac), iar a doua zi, să mergeți la plaja la lac, pregătiți cu tot ce este necesar pentru o zi fără magazine la îndemână. Intrarea cu mașina este 20 de lei. In altă ordine de idei, oricât de unic și minunat ar fi lacul, e păcat să bateți drumul ăla, să plătiți intrarea, să stați o oră și să plecați. Părerea mea. 
          Eu m-as fi întins cu plăcere la o plajă mică, dar a trebuit să ne întoarcem în Băile Tușnad, să ne cazăm pentru noapte, ca deh, nu tu cort, nu tu curaj să dormi în mașină. :)))  Despre asta, în postarea următoare :)

luni, 22 iulie 2013

Yupiiiiii, vancantaaaaaaa

          Da, e adevărat, a sosit trenul din Franța și la mine în gară. Stă vreo două săptămâni. Cam puțin pentru câte planuri am, dar mai tăiem din ele. Din planuri, nu din zile. :)))) Pe scurt, visez să croitoresc câte ceva în fiecare zi, să citesc și să stau ca iguana la soare. Asta cu statul la soare cam greu, la ce canicula se anunță, da' poci să visez, nu? Ca urmare, plec de acasă. :)))
          Dacă anul trecut am fost la mare și în Deltă, anul ăsta, pentru ca avem parte de o vacanță cu buget redus, ne vom urca în mașină și vom porni hai hui  pe cărările patriei, câteva zile. Plecam mâine și ne întoarcem când se gată banii  "După buget, coane Fănică" :)))
          Traseul ar fi Cheile Dâmbovicioarei cu peșteră cu tot, Bran, Râșnov, Brașov, Sf. Gheorghe, Tușnad -Lacul Sf. Ana, Miercurea Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Praid-salina, Lacul Rosu, Cheile Bicazului, Piatra Neamț cu vreo două mânăstiri de vizitat, Bacău, Focșani, Buzău-Vulcanii noroioși, Ploiești, Târgoviște și acasă. Așa scris, mi se pare al naibii de lung traseul, da' pe hartă e așa mic... De colea pana colea. :)))
          Nu ne așteaptă nimeni niciunde, nu am rezervat nimic. Vom mânca unde ne va fi foame, vom dormi unde ne va prinde noaptea sau oboseala. Pentru orice eventualitate și pentru că sunt paranoică, pun în portbagaj și o pătură mai groasă. :) Refuz să mă gândesc prea mult la posibilitatea de a dormi în mașină, că începe să mi se pară sexi. :))) Mie, care nici cu cortul nu mă duc. :))))
          Tot din cauza de paranoia, am pus parte din buget pe un card, parte într-un cont separat, din care să pot transfera banii pe card la orice agenție a băncii, întâlnită pe traseu. Am păstrat în buzunar doar banii de combustibil și de cafea :))) asa că hoții n-au nici o șansă. :))) Ce vreți? Am mai spus. Sunt născută la Slatina și se știe ca oltenii trăiesc cu frica de a nu fi furați, așa ca îmi iau toate măsurile de precauție necesare. E drept că nici nu am fost furată vreodată și sper să rămână așa situația. :) Nici gps nu luăm. Avem harta pe hârtie și s-a inventat google map. Există sigur indicatoare și pe unde mergem se vorbește românește :) Mai vreți o dovadă de paranoia? Acasă rămâne mama cu două prietene :))))))
          Așadar, plecăm doar noi doi, ca doi porumbei, să ne relaxam nervii pe cărările patriei și să venim acasă mai obosiți decât am plecat, că asa e de obicei, la noi. Voi pune impresii și ceva poze de pe traseu pe facebook, pentru că pe blog nu reușesc să scriu de pe telefonul mobil.
      Să ne reîntâlnim cu bine!

marți, 16 iulie 2013

De pe facebook

          Am găsit pe facebook următoarea imagine
          Nu știu dacă ați întâlnit astfel de băbuțe, cu două fire de pătrunjel, flori sau ce mai iese prin gradina lor, așteptând să le bagi în seama, să cumperi de la ele. Nu sunt insistente, nu-ți baga florile în ochi. Doar stau cuminți, cu ochii în pământ, rușinate că au ajuns să cerșească. Da, ele sunt în situația de a cerși, dar onoarea și educația lor nu le lasă să întindă mâna și sa ceara, pur și simplu. Vor să-ți dea ceva în schimb.
          Bine, sunt și mamai care se vede ca-s precupețe, dar nu la ele ma refer.
        Imi amintesc cum, odată, plecând către Caransebeș, la Pitești, într-o intersecție, am văzut o bătrână cu nu mai știu ce flori de gradină. Am vrut să-i dau bani fără să iau florile, pe motiv că merg departe și se ofilesc. Mea culpa. In următorul moment i-am văzut ochii în lacrimi și mi-a zis că nu se poate. I-am luat toate florile. Bineînțeles că până la Caransebeș, s-ar fi uscat și mama florilor, asa că le-am pus la o cruce, pe marginea drumului. :)
          Am plecat la drum cu sentimentul că am făcut un lucru bun, dar și cu amărăciunea neputinței de a-i ajuta pe oamenii ăștia. Femeile astea au muncit toată viata lor în câmp și au o pensie de la CAP echivalentă cu costul unei singure zile la o piscina de fițe. Nu au umblat prin cluburi, nu au sucit mințile bărbaților cu bani. Fața, mâinile și ochii lor spun povestea. La ceva timp, m-am dus în intersecția respectivă să o caut pe băbuță. Nu am mai găsit-o. Un vânzător ambulant mi-a zis că au alungat-o cerșetorii. :(
          De ce am făcut postul ăsta? Pentru că un deștept a comentat sub fotografie "Si dacă dau share își vinde marfa mai bine?" Da, poate că înțelegând că nevoia și nu lenea, le împinge la astfel de gesturi, nu vom mai fi nepăsători. Nu zice nimeni să-i dai marea cu sarea, da' poți să renunți la o sticlă de cola și să iei trei flori de la o bătrână. Pentru ea, acei 5lei, înseamnă banii de pâine pentru două săptămâni, căci e învățată să mănânce puțin și măsurat. 
          Haideți să ne gândim ca bătrânica poate fi propria bunică, să ne gândim că "orice mânz ajunge gloabă" și bătrânețea vine sigur și peste noi. La ce sistem de pensii avem, cât credeți că ne vom permite din pensia lunară? Să zicem merci dacă vom găsi ceva de vândut prin curte și dacă se va găsi cineva sa cumpere. Haideți să fim puțin mai toleranți, mai atenți și să învățăm să alegem persoanele care chiar au nevoie de ajutor. Haideți să ne ajutam pe noi și intre noi, să nu mai așteptăm ca "cineva să facă ceva" si, nu in ultimul rand, haideți să nu mai dăm cu piatra într-o persoana aflată la nevoie. 

duminică, 14 iulie 2013

Duminica in familie

          Aș fi vrut ca astăzi să trag o fugă până la Călimănești, că-i colea la o aruncătură de băț :). Am auzit că ștrandul cu apă termală e fenomenal. Nu am ajuns, pentru că vine concediul și ținem banii pentru un mini "turneu", asta asa, ca să nu recunosc că iar nu sunt pregătită pentru o zi de plajă :))) Nu știu cum naiba fac, da' atunci când sunt pregătită plouă sau trebuie să merg în altă parte, iar când e de mers la plajă, nu sunt eu pregătită. Când fu Tache nu fu Tică... :)))))))) 
         In schimb, ne-am trezit la ora 7, ne-am îmbrăcat lejer și am pornit la târg. Îmbrăcatul a constat în pantaloni subțiri de trening și tricouri. Nu mergea să plecăm în pantaloni scurți că era cumva cam rece dimineață. 
           In târg lume multă da' marfă și mai multă. Ce mi-a atras atenția a fost varza cumpărată în cantități mari. Ce fac oamenii cu atâta varză, ca doar nu o pun la murat pentru iarnă? Am aflat că pun la murat pentru pomeni și nunți, cumetrii. Nu vă închipuiți că la noi se fac nunțile la cort. :) Ar fi frumos, dar nu. Se fac la local da' acasă mai trebuie pusă masă că așa-i omu' de la țară, ospitalier și cu de toate pe masă.
          Noi am luat roșii și castraveți cu 1,5 lei/kg, caise cu 4lei/kg, lubeniță cu 1leu/kg, pepene galben cu 2lei/kg, și ardei cu 2lei/kg. Românești sunt sigur roșiile, castraveții, ardeii și pepenele galben. Producătorii sunt din zonă și le știm grădinile și solariile. La lubeniță am îndoieli. :) Pentru necunoscători, eu spun lubeniță la pepenele cu coaja verde spre negru. Ce vreți? Sunt născută la Slatina. :)
           Vând țigăncile în târg, un neam de cuțit cu doua lame care taie varza fideluță. M-am uitat și în urmă cu doua săptămâni la el, m-am uitat și azi. Știți despre ce vorbesc? O fi chiar atât de bun? Voi aveți asa ceva?
         In rest, am socializat, am salutat, am zâmbit, m-au pupat zdravăn niște verișoare d-ale mamei, de la țară, am discutat despre vreme și vremuri, m-am jucat cu  niște iepurași :) și am ajutat-o pe mama unui client de-al soțului să ducă acasă, într-o comună învecinată, un sac cu boabe de porumb și unul cu tărâțe. Așa-i la târg. Te duci cu banii, cu sacii și cauți acolo un binevoitor să te ducă și acasă. Nu contează că-i cu căruța sau cu mașina, cineva se va găsi sigur să te ajute. Din comunele mai îndepărtate, vin oamenii cu microbuzul tocmit pentru o cursă la târg. :) Cei care vin cu căruțele se adună tot asa, cite 2 - 3 vecini. E interesant de văzut câtă grijă au căruțașii de cai. Prima lor grijă, după ce i-au priponit e sa le pună fân în față, să-i mângăie și să le aranjeze părul pe coamă.
          Printre vânzători era o tanti care vindea o găină. Mi-o  întindea și-mi spunea ca e bună outoare. Aș fi cumpărat-o, zău, dacă aș fi avut unde să o duc. Probabil ca tanti avea nevoie mare de bănuți, altfel nu ar fi dat găina. Până și eu știu că se creează o legătură intre stăpân și găină. Nu am mai stat să văd dacă a vândut-o.
          Când am ajuns acasă eram rupți de foame și, pentru că era aproape prânzul, ne-am pus la masă.
          Miel la cuptor cu cartofi prăjiți și tzatiki, că tot fuse săptămâna grecească la Lidl :)))
          Melc cu brânză de la Lidl. Nu prea sunt de acord cu semipreparatele da' ăsta e chiar bun.
           Si spre răcorire, că s-a încălzit afară, intre timp, limonadă cu mentă
            In rest, astăzi mă voi ocupa de manichiură, pedichiură și sprâncene (că sunt fată pricepută), după care sper ca vom ieși la o înghețată și  în parc, la Pitești. 
          Când mă gândesc că mâine e luni, mi se cam taie din bucuria zilei de duminică. Începe să mi se pară frustrant ca cinci zile din săptămână să-mi fie atenția îndreptată spre serviciu, să mă mișc după un program liber impus :))) în loc de unul liber ales. O fi din cauză că se apropie concediul? Să zicem, altfel e cam nasol dacă încep să ma gândesc serios că  mi-ar plăcea mai mult să fac ingerași în iarbă decât să-mi treacă os prin os pe scaun. :)
         Ma opresc aici că iar încep să bat câmpii. Vă doresc să aveți o săptămână cu împliniri, cu liniște sufletească și multă veselie!


miercuri, 10 iulie 2013

Vara dovleceilor :)

         Pe vremea copilăriei mele (ehe, când era lupul cățel) nu aș fi mâncat dovlecel decât forțată de împrejurări de genul "Asta avem. Mănânci, bine, nu, iar bine" :) Acum, sunt în stare să mănânc dovlecei în fiecare zi, așa că, până nu îmi trece, declar ca asta e vara dovleceilor și vreau să învăț rețete noi.
           Facem ciorbita, dovlecei pane cu usturoi, ii punem pe grătar, mai facem musaca de dovlecei cu carne de pui, salată de dovlecei cu usturoi și smântână și salată de dovlecei cu usturoi și maioneză de casă. Această ultimă salată am făcut-o azi și e super bună :) Am spălat dovleceii și i-am dat pe răzătoarea mare. Le-am pus sare și i-am călit într-o lingura de ulei, fără să le mai pun apă, pentru că-și lasă ei destulă zeamă
          Am amestecat cu usturoi zdrobit și frecat cu puțin ulei
           Nu vă speriați, nu am pus tot usturoiul de mai sus :)
          Am amestecat cu maioneză făcută dintr-un gălbenuș fiert, unul crud și ulei
          Bol portocaliu - poză nereușită. :) Credeți-mă pe cuvânt că e maioneză :)))
          Amestecăm bine și iese asa:
           E drept că trebuia să mai las dovleceii la scurs, după ce i-am călit, pentru că a ieșit salata puțin zemoasă, dar nu rămâne nemâncată. :) Eu am mâncat cu felii de roșie pentru că pâinea nu prea are loc în meniul meu. 
          Sa revenim la mâncărurile cu dovlecei, am nevoie de o rețetă buna de tocănită și vreau să mai fac sufleu și chiftele de dovlecei. Știu de dulceață și gogoși, dar zic pas. Mai ziceți-mi voi ce pregătiți din dovlecei. :)

sâmbătă, 6 iulie 2013

Sâmbătă

          Ce fac eu într-o dimineață de sâmbătă, când toți ai casei dorm? Normal ar fi să dorm și eu, dar, pentru că nu pot să dorm multe ore (ma culc ultima și ma trezesc prima) e musai să mă ridic din pat, altfel mă apucă durerea de cap sau de șale și ajung să pun toată casa în picioare. Pe vremuri (ehei, maică) obișnuiam să iau bucătăria la mână și frecam tot, chiar dacă acest "tot" strălucea deja. M-a atenționat soțul că iau luciul faianței și am renunțat :))) O perioadă lucram diverse, tricotam, croșetam, în compania televizorului, tot în bucătărie. Când m-am pricopsit cu laptopul, mă trezeam și navigam. Asta a ținut o perioadă, dar orice început are și un sfârșit. :) De curând, am redescoperit cititul cărților pe hârtie. Renunțasem la a citi, din cauza serviciului. Când opt ore scrii și citești ce-ai scris, zău că nu-ți mai vine să vezi și ce au scris alții. Cel puțin, nu mie. :))) Dar... m-am reîndrăgostit de obiceiul de a citi cărți.
          De obicei mă trezesc la sase și jumătate și, pană la șapte îmi fac toaleta. Îmi iau un croissant cu unt și un moccacino, cartea, și ma plantez pe băncuța din balcon, intre flori, la citit, până la ora nouă.  La nouă, când bate  clopotul catedralei din centru, știu că e cazul să termin capitolul și să mă întorc în casă, pentru că ai mei s-au trezit sau sunt în curs de a se trezi, fără să-i deranjez eu.
          Trebuie sa recunosc că îmi pare rău că nu am luat în calcul această posibilitate de a-mi umple acest timp. E un interval orar în care și cei care sunt pe stradă, par că se mișcă în vârful picioarelor. Cum am mai spus într-o postare anterioară, și câinii comunitari dorm până mai târziu, sâmbătă dimineață. 
          Nu pot să nu mă întreb cum mi-aș umple orele astea dacă aș locui la curte. Prima imagine ar fi cea în care aș da mâncare păsăretului, câinilor și pisicilor, după care aș citi un singur capitol în timp ce beau moccacino și mănânc ceva rapid, ca apoi să merg la plăntuțe în gradină. Abia pe la prânz, pentru că nu pot să dorm nici de prânz, m-aș vedea lenevind într-un hamac, din nou cu o carte în mână.
          Visez frumos, nu-i așa? Să-mi amintesc că, dacă nu ar fi visele nu ar exista realitatea?
          Voi obișnuiți să dormiți mai mult sau sunteți ca mine, fără somn? 
          Un sfârșit de săptămână cu vise frumoase transformate în realitate să aveți!

luni, 1 iulie 2013

Asa am scapăt de mătreață

          Nu știu cum e pe la alții, dar eu m-am luptat cu o nenorocita de mătreață cam trei ani. Nu știu ce nu am incercat. De la cele mai sofisticate loțiuni, până la ceaiuri de bălării, oțet, usturoi, gaz, că mi se transformase mătreața în bube. Pe frunte, la rădăcina părului, aveam solzi. La medic mi s-a spus ca am o dermatită nu știu de care și că trebuie să mă dau cu un unguent zilnic și să stau cu el în par vreo trei ore. Nu zău??? Si viața mea socială o dau tot cu unguent?
          Într-un final, cu ajutorul unei doamne draguță de pe forumul lucru de mana, am aflat de existenta unui șampon cremă, făcut de o farmacie din Piatra Neamț. La început, am încercat să găsesc produsul în farmaciile din oraș. Nici gând. Apoi, cu inima cit un purice, am cautat farmacia pe net și surpriză, aveau site cu vânzare. Mi-am făcut cont, am comandat, am primit. Oamenii au fost serioși. Ce am comandat, aia am primit, costuri ascunse nu au fost. 
          După trei spălări nu mai aveam nici urmă de mătreață iar de coji nici nu se mai punea problema. Dacă la început am fost sceptica văzând cutiuța mică și am crezut că nu-mi va ajunge de cinci spălări, acum nu mă mai pot lipsi de acest șampon. Imi ajunge o lună, eu spălându-mi părul de cel puțin doua ori pe săptămână. Crema miroase discret a trandafiri dar în par rămâne un miros de medicament, până dimineața, când îl zăpăcesc cu fixativ :)))))))))
Iată o poza de pe site-ul farmaciei 
          Menționez ca ideea acestui post nu este să fac reclamă respectivei farmacii, dar vreau să ajut acele persoane care trec pe aici și se confruntă cu o asa problemă.