M-am trezit cu un chef de a sta degeaba... mai mare decât greutatea mea. :)) Cum aseară aveam pe listă o grămadă de treburi pentru azi, e clar că, dacă nu-mi revin, adio, nimic nu fac. Încerc să mă adun cu o cana de cafea. Oare îmi vine chef de muncă de la gustul cafelei sau de la zahărul din ea? Nici ploaia de afară nu mă ajută.
De obicei, îmi place când plouă. In fața blocului e un spațiu verde, o junglă în miniatură, de unde, de cite ori plouă, vine un miros de verde crud și ud. Uneori, când este tunsă iarba, miroase divin. Mi-ar plăcea să miroasă tot timpul a verde ud și a iarbă tunsă.
Bat câmpii cu grație, nu? Ce mi-or fi făcut câmpii de-i bat?
4 comentarii:
Si io....e o ceata densa la Timisoara...de s-o tai ca pe branza! Dar lenea mea e mai densa! Noroc ca azi e zi de relache si frecam menta...cu motiv! :))))
N-ar prea trebui sa frec menta ca am ditai lista de treburi. Cred ca ma duc sa-mi iau flori din piata, poate ma apuca si vrednicia :)))
Tratamentul cu florile din piata il aplic si eu!
Stii, uneori cand ne potopeste asa lenea de fapt e un semnal ca suntem cam obosite, cu bateriile cam descarcate...
Te pup si-ti doresc un we asa, sa-ti placa si sa te remonteze!
No, mi-am revenit pina la urma. Nu pot sa stau simbata ca ma apuca vrednicia duminica, spre disperarea familiei:))))))))))
Trimiteți un comentariu