Translate

joi, 16 mai 2013

Aventuri :)

Măi oameni buni, m-a ajuns și pe mine zicerea "atunci când te mănâncă e musai să te scarpini". Dacă vă întrebați ce și cum, iaca am ceva timp să vă povestesc cum, în dorința de a ne muta la curte, am pornit duminica trecută să vedem ceva case scoase la vânzare pe internet. Fiind din zonă, soțul meu cam știa pe unde sunt casele, asa că ne-am pus poponețurile în mașină și hai la admirat case. Si am avut ce admira... dar la alții, nu cele date spre vânzare. :))) După ce am bătut noi ulițele satului am găsit prima casa. Obiecte de reper, balansoarul și salcia din curte. In rest, nu mai semăna cu pozele de pe net. Ulterior am văzut că erau datate 2005, când probabil că fusese vopsită casa. In fine, nu mai conta vopseaua, că vorba ceea, suntem tineri, harnici și muncitori (ne-au murit lăudătorii) și putem să dăm și noi un trafalet cu vopsea. Ce m-a făcut să nu mă dau jos din mașina și să strig la poartă a fost faptul că construcția aproape că nu avea temelie și, la o privire mai atentă se putea vedea că fusese o magazie cu fânar, în fața căreia se construise o verandă din lemn, cu multe gemulețe. Per total, construcția nu merita a fi renovată
Ok, tăiem de pe listă și mergem mai departe. Am mai umblat  noi pe ulițe și când am văzut că nu găsim cea de-a doua casă, am sunat iar la numărul  lăsat pe net, ca domnul cu care am vorbit să ne spună că au mai lăsat prețul în jos cu vreo 4000 de euro.  Să te ții bucurie!!! Pe net, casa era prezentată ca fiind o construcție din 2009 lipită de o altă casă bătrânească. Singurul neajuns ar fi fost terenul în suprafață de doar 650mp, eu dorindu-mi mai mult.  
Mai cere soțul informații despre locație și dăi și fugi spre casa mult dorită... și am găsit-o. Vis a vis de casa cu balansoar și salcie :))) Noi nu o văzuserăm din cauza lăstărișului care ținea loc de gard :))) Era situată într-o pantă atât de abruptă că nici gardul nu prea puteai să-l faci. Acum mă gândesc: cum or fi urcat oamenii ăia materialele de construire până acolo? Chiar mă întrebam, înainte de a o vedea în realitate, de ce au oamenii doar viță de vie în gradină. Răspunsul: doar via stă acolo și mai ține pământul. Dacă pui ceapă, la prima ploaie se duce cu totul. :))) Mă și vedeam rostogolindu-mă de la casă până la poartă, ca zău, decât să ții în frâna suta mea de kile, mai bine le dai de-a rostogolul :))) Iarna, cu un pic de avânt, mă puneam pe celofan și mă opream în fața biroului. :))) Nu a contat faptul că asa zisa casă bătrânească era tot o magazie într-o stare de degradare avansată, nu a contat faptul că nu avea gard și ca porțile aproape că nu existau. Cum spuneam, astea se pot aranja. M-a speriat cât de abrupt este terenul. Bineînțeles că proprietarii nu au spus nimic despre asta, pe net. 
Despre cea de-a treia casă am aflat de la o prietenă. Ea ne-a zis că proprietarii o dau la schimb pe apartament, la etajul unu sau doi. Noi stăm la trei, dar știți și voi cum e ... hai să încercăm. Când am ajuns la poartă, mie mi s-a părut căsuța ideală, numai că atunci când au ieșit proprietarii am constat că erau clienți de-ai mei, despre care știam că sunt în tratative de schimb cu cineva, ale cărui acte pe apartament mai necesitau o succesiune. Am schimbat câteva cuvinte, am spus de ce veniserăm și am dat să plecăm căci na, știam de tratative. Am fost invitați totuși să vedem casa și curtea și zău că am suflet de mâță, că nu am rezistat curiozității. Am intrat.:) Gradina mare, cu pomi curățați și văruiți, iarba verde, gardul gard... Casa situată după o boltă deasa avea un aer de căsuță din povesti. Asa am văzut-o eu. Cu cămăruțe mici, cu verandă, cu beci, cu bucătărie și baie, apă în casa, gaz în sobe... ideală, nu? Pentru mine, căci soțul meu, bărbat mai tehnic și pregătit, și-a făcut ochii roată și a văzut că pereții erau crăpați bine, că tavanele din vârghie nu mai aveau mult de trăit, că odăile nu erau decomandate și nu am fi putut să o repartizam pe mama fără să trecem prin camera ei... Ce ține el la socrela lui, nu? Într-un final, a aflat de la proprietar și că ar trebui schimbat acoperișul pentru că au cam putrezit lemnele. Concluzia: trebuia dat jos acoperișul, pus stâlpi la colturi, turnat placa/tavan și făcut din nou acoperiș. Ținând cont că am fi dat apartamentul și în tot timpul renovărilor nu am fi avut unde să stăm... nu prea mergea. Si oricum era promisă :)))))))
Așadar, oameni buni, dacă m-a mâncat să mă mut la curte, păi să mă și scarpin și să umblu pe la lume prin curți și case. Si asta e doar începutul. Dumnezeu știe câte case o să mai vizitam și la fel, câtă lume va trece prin apartamentul nostru până mi-oi vedea visul cu ochii.  Cristino, răbdare și tutun :)))
sursa foto: google

16 comentarii:

simf spunea...

important e c-ati facut primul pas, primele vizionari (noi am batut cred mia de km si am vazut zeci de case pana am gasit CASA). dupa o vreme, vei "mirosi" la ce case nu trebuie sa mergi, vei simti ca au neajunsuri tacute de proprietari.

ina spunea...

Eu iti tin pumnii sa fie umblatura de scurta durata si cu folos! Important ca ati luat hotararea si v-ati apucat de "scormonit". O iesi ea la iveala si casa din vis, multa bafta!

Maria spunea...

Ai pus si tu o poza...de m-ai rupt!
Hai nu te descuraja, pe Mercador te-ai uitat? am vazut ceva case pe-acolo care aratau bine, sigur ca pana nu le vezi la fata locului nu se stie...Cred ca e bine ca va interesati, cum ai zis sunteti tineri, naspa ca nu ramanem asa deci sa profitam, zic! va doresc succes si va tin pumnii!

cristina spunea...

:)))
nici casa de-ai pus-o in poza nu e buna. are tantari, face igrasie de la atata umezeala, trage la oase, poti sa ai rau de mare de la balansul barcii. deci, ia-ti gandul. a! n-are nici teren, unde-ti pui tu o ceapa, un patrunjel acolo??
lasand gluma la o parte, imi amintesc de noi cand ne-am hotarat sa ne luam casa. tot asa am umblat, am cautat, ne-am decis, am chemat prieteni specialisti, ne-am razgandit etc. sincer, cred ca cel mai bine ar fi sa v-o faceti de la inceput dupa placul inimii.

dincurteanoastra spunea...

Daca as fi in masura sa aleg, as prefera sa cumpar pamant, si ulterior sa construiesc o casuta, strictul necesar, fara prea multe mofturi. In fond, m-ar interesa sa fie cat mai mult pamant, casa in sine nu produce decat gauri in buget :)
Cand cumperi o casa gata facuta, fie ea noua, sau batraneasca, o sa existe n lucruri care sa nu-ti convina, pe parcurs, de la locul de amplasare in cadrul curtii, modul de constructie, pana la latura pe care sunt geamurile :)

Ca sa fiu in tema, e de vanzare, vizavi de curtea noastra, o gospodarie cu doua case, una "batraneasca", renovata, cu acoperis nou si una ceva mai noua, cu etaj. Teren nu cred ca-i foarte mult, iar pretul chiar nu-l cunosc. Terenul e drept, gardul e relativ nou, din lemn, porti din fier, ceva pomi prin curte, deschidere de vreo 15-20m. Daca-i musai, o sa-l intreb pe vecin cam la ce pret s-a orientat, stiu ca vrea sa vanda pentru ca are rudele plecate si vrea sa li se alature, a vandut recent si ceva terenuri pe care le avea prin sat.
Nu pot sa promit ca-mi va spune pretul, tin minte ca l-a intrebat tata, iar raspunsul a fost "e, vecine, discutam la fata locului cu cine vrea sa cumpere" :)

dintimisoara spunea...

Eu va tin pumnii sa gasiti casuta de vis si zic asa ca un ont ca aceea va fi acolo unde ai sa simti ca te simti ca la tine acasa :)

CCristinaC spunea...

Simona, cind am pornit spre prima casa, mi-am amintit si m-am gindit la tine. Sper ca nu fac mia de km. :))) Sau da... poate mai slabesc :)))

CCristinaC spunea...

Ina, multumesc!

CCristinaC spunea...

Maria, nu ma descurajez, sint doar tentata sa fac haz de intimplari :))) Eu rad din orice. Casele erau de pe Mercador si erau dragute tare in poze. :)))

CCristinaC spunea...

Cristina, ai dreptate in ceea ce priveste casa din poza. Sa nu mai vorbim ca daca alunec spre apa, aia sunt... :)))

CCristinaC spunea...

Alex, am luat si noi in calcul ideea de a ne construi casa. Deocamdata ramine ca idee de rezerva. Cit despre casa vecinului tau, multumesc frumos, dar trebuie sa refuz oferta. Imi este prea departe de serviciu si inca nu sunt pregatita sa renunt la el.

CCristinaC spunea...

Ana, multumesc! Sunt convinsa ca atunci cind o sa gasesc CASA (cum spunea Simona) sigur o sa simt fluturasi in stomac. :)

Martha spunea...

si noi am umblat vreo doi ani pana am gasit LOCUL, am vazut si terenuri, si case batranesti...o gramada.Dar aici ne-a placut din prima totul - terenul, imprejurimile, zona, localitatea...Nici n-am negociat prea mult, ne-am hotarat imediat si a doua zi am facut actele.
Casuta pe care ti-o doresti te asteapta, o s-o recunosti imediat :))...dar probabil veti toci ceva pingele pana atunci.

dincurteanoastra spunea...

Ma crezi ca am o stare de nerabdare? :) Ma entuziasmez inexplicabil cand vad ca din ce in ce mai multi romani vor sa se intoarca la viata rurala :) Sa aveti noroc!

CCristinaC spunea...

Waw, Marta, doi ani?
E cazul sa mai caut tutun. :))) Stii unde gasesc rabdare de vanzare?

CCristinaC spunea...

Alex, daca tu ai stare de nerabdare, eu ce sa mai zic? :))))
Faza cu "intorsul la vatra" nu prea merge la mine, decit daca fac referire la legaturi ancestrale. Sunt nascuta si crescuta la bloc, intre betoane. Habar n-am cum e viata continua la casa. Sper sa nu ma sperie :))))))))