Translate

miercuri, 20 martie 2013

Viața la birou :)

Nu știu ce zi ați avut voi, dar eu am avut una numai bună de făcut infarct (dacă există așa ceva). Nu știu ce planete au fost retrograde sau supărate, că la mine mare parte dintre clienți au venit porniți pe "să-mi faceți, să-mi dați" toate însoțite de acel ton de "obligatoriu". Nu contează că nu se poate. Clientul vrea procură de la ta-su mort de trei ani, atunci eu musai să mă execut, că așa i-a zis duduia de la APIA. Si să-i iau doar 10 lei că atât i s-a spus că costă. Nu zău? Păi face duduia de la APIA legea și onorariul? Am incercat să-i explic omului că nu e cum i se spune, și că procura trebuie semnată de ta-su, care n-o să se scoale din groapă să vină să semneze (îmi și închipui un zombi semnând procura și pe mine murind de inimă), numai că omul o ținea pe a lui, că așa i s-a spus. Am incercat să-i spun că practic meseria asta de "numai" 13 ani și știu ce vorbesc, dar el nu și nu, o ținea că așa i-a zis duduia de la APIA. Într-un final l-am trimis la duduia de la APIA să-i facă procura, altfel mă apuca damblaua. Doua ore mai târziu, aceeași duduie îmi trimite o femeie care voia procură de la soțul său, soț care, pe lângă că era paralizat, mai avea și Alzheimer. Bine că femeia asta a înțeles din start ce și cum.
Si ca să fie treaba treabă, m-am trezit că, la o succesiune programată azi, una bucată moștenitoare avea probleme grave de discernământ. De când a început fra-su să umble după acte, l-am întrebat ce handicap are sora sa și mereu mi-a zis că are doar handicap locomotor. Nu știu ce și-a închipuit că va face încercând să nu spună. O fi crezut că nu ne vom da seama... Cam greu, atâta vreme cat biata fată credea și spunea că părinții ei trăiesc... :( A mai plimbat-o și pe drumuri...
Si multă trăncăneală. Toată ziua am explicat legi și practică și parcă am început să răgușesc. Ce e mai rău e că după ce explic clientului ce și cum, timp în care se uită prin mine și se gândește la ale lui, pleacă convins că nu vreau să-i fac actul respectiv. Nu contează că eu îmi iau salariul din actul pe care i-l fac lui, el crede că am ceva cu el și nu vreau să-l ajut. Vine cu ideea că el are studii și știe ce trebuie făcut, iau eu, idioata care are grijă de ștampilă și face cafea, am interesul să nu facă el acte și îl trimit la dracu' n praznic, pe la Primărie, după diverse hârtii. Si dăi și trăncăne și explică-i că nu noi le cerem ci legea care pune actul sub nulitate fără hârtiile respective. Unul, deștept tare, mi-a cerut să-i arăt unde scrie chestia asta. M-am enervat și i-am pus în față doua volume din Codul Civil. "Aici scrie. Luați de citiți!", i-am zis. A mormăit că "doar în România e posibil așa ceva" și a plecat. Acum stau și mă gândesc ce aș fi făcut dacă s-ar fi apucat să citească Codul Civil :)))) Ce mă făceam cu el în birou? :))) Scriam pe ușă "sala de lectură" ? :))))))
Si uite așa fuse o parte din ziua mea la serviciu. Nu vă închipuiți că e așa tot timpul. Uneori e mai rău :))))) Am noroc că încă îmi place ceea ce fac, altfel scriam de la Bălaceanca acum. :)))
In concluzie, viata e super printre semeni și, măcar de Ziua Mondială a Fericirii, să fim fericiți!
sursa poza = google

10 comentarii:

dintimisoara spunea...

Tatal meu avea o vorba : munca cu si in folosul omului , este cea mai grea! Tatal meu a fost executor judecatoresc :).Banuiesc ca tu esti notar! :)
Si eu lucrez cu omul , nu chiar in stilul tau , insa da , citind ce ai povestit , e o meserie grea si cere rabdare si nervi de otel.Oamenii au nevoie de dovezi si fapte si a le explica ca nu tu personal vrei cutare lucru , este greu.Oamenii nu au incredere in lege , pentru ca o lege o anuleaza pe alta si in conditiile actuale in care fiecare e legea , in tara asta si unii isi fac dreptate singuri , e greu sa ii spui unui om de rand ca pentru cutare lucru are nevoie de X,Y si Z documente.Birocratia este o boala , dupa parerea mea si un om care se zbate disperat sa obtina un drept al lui , insa se loveste si innamoleste intr-o legislatie stufoasa , imbacsita si de neinteles chiar pentru cei ce au enuntat-o , aduce omul in stare sa nu mai gandeasca la a se pune in situatia celui ce ii ofera serviciile , ci sa isi masoare nevoile prin prisma propriilor necazuri si aruncari dintr-o institutie in alta , la care este supus.
Te inteleg foarte bine...Insa , ca orice om de rand , care s-a si izbit de raceala si lipsa de intelegere a persoanelor carora le ceream servicii , spun si eu ca ori de cate ori am mers sa cer informatie si sa mi se faca un document , rar am gasit persoane binevoitoare care sa ma ajute fara sa ma respinga din start ca pe un alt idiot /idioata care vine sa-i toace creierii.E adevarat , sunt oameni si oameni , dar tocmai lucrul asta ne diferentiaza si nu ne face sa fim toti pe acelasi calapod.Crede-ma Cristina , nu sunt Gigi Contra si nu tin cu ursul , cum scriam si eu lucrez cu legea si cu oamenii , insa atunci cand mi se raspunde in limbaj judiciar , ma uit ca vaca la poarta noua.Asa cum eu nu cunosc limbajul legislativ si judiciar si ce o mai fi , si nici nu ma intereseaza sa il stiu , ca nu ma ajuta cu nimic in viata...tot asa , daca persoana care imi explica vine sa imi ceara ajutorul si incep sa ii vorbesc in termeni tehnici si legislativi legati de meseria mea , se va uita la mine ca vita la poarta noua.Gresesc cumva? :)) Intelegi ce vreau sa zic? Nu zic neaparat de tine , scriu la modul general si ma refer la mine si la ceea ce eu am intalnit.Cum sa pricep cand mi se spune nu stiu ce termeni legislativi , cand nu m-am lovit niciodata de ei si habar nu am ce inseamna?
Imi amintesc o intamplare , cand cineva a venit sa ceara o relatie , aici unde muncesc.I-am explicat omului , insa persoana nu cunostea termenii...deci nu a priceput nimic.Omul stia ce vrea , dar nu stia sa se experime.Eu nu intelegeam ce doreste.Asa ca am rugat persoana sa imi spuna povestea , cu propriile cuvinte.Pana la urma m-am luminat si i-am vorbit omului pe limba lui si in loc de cuvintele tehnice , am folosit cuvinte normale , uzitate de oameni zilnic.Abia atunci persoana a priceput ce vreau sa ii spun si a facut ceea ce trebuie.
Tocmai asta vroiam sa evidentiez...sunt oameni si oameni , e clar ca e grea munca cu si in folosul omului....dar aduce si satisfactii deosebite.Insa nu as putea pune toti oamenii ce vin sa imi ceara serviciile pentru care sunt platita , in acelasi borcan...indiferent ca sunt curati sau nu , ca sunt imbracati bine sau nu , ca au bani sau nu....
Eu una iti doresc sa ai parte de zile la lucru fara framantari si oameni neintelegatori !Si sa fi sanatoasa!
Te imbratisez cu mare drag!Sper sa intelegi exct ce am vrut sa scriu....Te pup!

Mihaela Dămăceanu spunea...

Da, te cred, că nu este deloc uşor să lucrezi cu publicul. Uneori îţi vine să fugi. Ce zici, la următoarea procură de care am nevoie, vin şi eu la tine să o fac cu 10 lei? Că pe aici, pe la capitala asta, eu le ştiu a costa de la 80-100, în sus. Aşa că, te vizitez, Cristina :))

CCristinaC spunea...

Ana, am inteles ce zici, dar sa stabilim din start, nu sunt notar, sunt secretara unuia. Nu as vrea sa fiu notar pentru ca e prea mare responsabilitatea. :)Sint de acord cu tine, ca birocratia e cumplita insa, nu de putine ori am zis "bine ca exista birocratie". Omul, prin natura lui e atit de pornit sa arunce vina proprie in spatele altuia incit, daca nu ar fi existat hirtiile birocratice nu am fi facut fata acuzatiilor. Am trecut prin discutii de genul "nu mi s-a citit" pina la "nu e semnatura mea". Daca nu as fi facut hartogaraie multa si nu i-as fi pus sa semneze o roaba de acte, sefa mea ar fi fost purtata bine prin instante de judecata. Din punctul meu de vedere, birocratia e uneori necesara, atita vreme cat educatia si bunul simt lipseste. :) Legat de limbaj, daca as folosi termeni judiciari as muri de nervi. :))))) Oraselul in care stau e unul de provincie cu oameni mai de la tara si nu pot sa-i zic lu' Nea Gheorghe cu termeni. Insa si asa, tot am probleme in a scoate de la ei ce vor. De multe ori ghicesc eu ce vor.:))) Nu de la toti. Sunt oameni cu care ti-e mai mare dragul sa lucrezi iar altii care daca nu inteleg, ma lasa pe mine sa le aranjez actele, cum stiu ca le este mai bine si zau, nu a venit unul sa-mi spuna ca nu a fost ok. :))) Nasol e cind omul nu vrea sa ma asculte si are impresia ca daca a citit un articol de lege in ziar, el stie tot ce inseamna Codul Civil si mai are impresia ca nu vreu eu sa-i fac acte.
Legat de functionarele acre, nici mie nu imi plac. Sunt unele care sunt acre prin natura lor si isi varsa frustarile pe clienti si pe care le-as pune sa fie proprii lor clienti zilnic, si sunt altele care sunt enervate bine de un client si nu au timp cinci minute sa se calmeze ca sa poata vorbi cu urmatorul client. P-astea din urma le inteleg. Stiu bine ce inseamna sa fii frecat doar pentru ca esti functionar public si platit din banii publici. Eu nu sunt functionar public, dar se face confuzia pentru ca exista denumirea de "notar public" si functionarul de la notariat ar fi tot public. :)))
Ma opresc aici, ca la trancanit sint prima :))) Te pup si eu si te ratisez cu drag.
A, nu am ajuns la teatru ca am plecat saptamina asta numai la 6, 7 seara, de la serviciu. Ajung eu... :)

CCristinaC spunea...

Mihaela, vino si ma viziteaza, dar sa stii ca procura e 30 de lei, cu exceptia celor de vinzare, succesiune, partaj, care sunt 100 de lei. :))))
Te pup!

dintimisoara spunea...

Te pup si eu si ....sper sa te distrezi curand! :))

dincurteanoastra spunea...

Ei, dar cum ai stii cand e viata frumoasa, daca n-ar fi si grea, trebuie sa existe termeni de comparat, nu? :) O primavara frumoasa, Cristina!

Maria spunea...

Intr-un fel, tu faci mai mult decat sefa ta si-n orice caz ai mai multa bataie de cap! te inteleg bine dar... am o obiectie: pe langa codul civil data viitoare sa-i pui in fata si doctrina!!! Te asigur ca i se ia de tot! Pup!

CCristinaC spunea...

Alex multumesc!
Ai mare dreptate. :)

CCristinaC spunea...

Maria, asa e! Trebuie sa treci de mine ca sa ajungi la sefa. Nu imi place cind trebuie sa fiu nesimtita cu oamenii, dar stii cum e :"mila mi-e de tine, dar mai mila de mine" sau mai bine zis, de nervii mei. :)))

dan spunea...

:)))))
foarte tare. chiar m-a distrat faza cu procura de la tac-su mort.