Translate

miercuri, 14 noiembrie 2012

Viața la bloc

Ca majoritatea copiilor "epocii de aur" locuiesc la bloc, la etajul trei, într-o clădire cu patru etaje. Evident că am vecini care viețuiesc în apartamentul de la etajul patru și bineînțeles că avem uneori unele mici/mari discuții. Nu dese, dar periodice, că zău așa, doar nu stăm la bloc să ne înțelegem bine unii cu alții. :))) Trebuie să punem in scena imaginea fidelă a unui turn Babel. Doamne ferește să încercăm să ne avem ca "frații"! E de ajuns că ne tolerăm, nu? Din când în când e bine să avem cite o discuție mai mult sau mai puțin aprinsă asupra unei teme mai mult sau mai puțin importantă, tocmai ca să mai aducem în atenție faptul că încă existăm. :))) 
Dar să nu mai lungesc vorba și să încep cu exemplele. 
Prin vară, când erau căldurile alea de nu puteai să dormi cu geamurile închise, se întâmplă să-și serbeze ziua tocmai moștenitorul familiei vecine. Cică făcu 17 ani și, cum părintii au avut bunul simț să-și ia tălpășița și să plece la țară (doar nu era să stea și moșii la o petrecere de adolescenți) odrasla familiei și-a adus prietenii la bloc. Nu m-a deranjat muzica (m-a făcut mama cu simțul muzicii dezvoltat bine - ascult orice, la orice oră, în orice condiții), nu m-au deranjat convorbirile presărate din plin cu înjurături de mamă, tată, neamuri, fini,afini și trimiteri la toate organele sexuale posibile (și au băieții niște voci puternice la vârsta asta...), iar într-un final am adormit că nu-mi mai permit să pierd nopțile. :) Nu mai știu ce au făcut tinerii pen' că, dacă apuc să adorm, greu mă mai trezesc de nu mi-am făcut numărul de ore de somn. Vorba mamei: poate să ma fure oricine, că eu nu simt. Nu-mi fac griji că, la câta tona sunt, nu vad cine se încurcă să mă fure. :))) Să revenim la oile, pardon, vecinii mei. Spuneam că nu m-a deranjat petrecerea în sine pen' că, zău așa, fuse o vreme când la mine era muzică și petrecere fără nici un motiv. M-a deranjat însă, faptul că dimineața am găsit balconul plin cu scrum de țigară (au fumat în balcon și vântul a adus scrumul la mine) iar  plasele de țânțari de la geamuri erau îmbâcsite de un lichid închis la culoare, care, ulterior am aflat (pe căi ocolitoare, de pe la alți vecini) că era cola. Tinereii aruncaseră cu sucuri unul în altul, de la o fereastra la alta. Cea mai faină surpriză a avut-o soțul meu când, încercând să deschidă mașina (parcată în fața blocului), i s-a lipit mina pe mâner. Abia apoi a observat petele lucioase și lipicioase de pe mașina noastră și încă pe vreo alte trei. :)))
Ce să mai vorbim domnule, petrecere nu glumă! O să ținem minte cu toții petrecerea asta :))) Mă și întreb ce va face anu' viitor, la majorat... Bine, să nu credeți că m-am luat de vecini doar pentru atâta lucru. Eu nu, dar nu garantez pentru mama :)))
Un alt motiv pentru care am avut altercații cu vecina, ar fi rufele ei sau mai degrabă felul în care le spăla. Ei bine, avea vecina un obicei să nu clătească rufele suficient și nici să le stoarcă mai bine așa încât un geam de la balconul meu a căpătat, în timp, o frumoasă dungă albă. Răspunsul ei la rugămințile mele era : "nu am banii tăi să-mi iau mașină de spălat" iar replica mea era "du-te naibii la muncă". Si azi așa, peste ceva vreme la fel, astfel încât se încadră femeia în câmpul muncii și, na minune, își luă mașină de spălat.  Doamne ce m-am mai bucurat când a venit vecinul să ceară, de la soțul meu,  nuș' ce ustensilă să monteze noua achiziție. M-am bucurat pentru vecina de parcă m-aș fi bucurat pentru mine :))). 
La nici trei zile de la minune, într-o dimineață, mergând în bucătărie, aud mașina de spălat în exercițiul funcțiunii. Cum eu am propria mașină de spălat în holul de lângă bucătărie, într-un dulap închis, mi-am închipuit că mama nu a avut somn și a băgat o tură de haine la spălat, să prindă soarele de dimineață. :) In timp ce-mi făceam tabieturile matinale eram atentă la zgomotul mașinii. Am auzit când a intrat pe clătire, am auzit-o la evacuarea apei, am auzit-o la centrifugare, am auzit-o când a dat semnalul de terminare. Am luat coșul pentru rufe, am deschis dulapul și... surpriză! Mașina mea avea hubloul deschis și rufele dispăruseră. :))) Am crezut că nu văd bine, că deh, sunt cam chiaună  dimineața. M-am mai uitat o dată în mașină (nu apăruseră rufele) am băgat un ochi în camera mamei care dormea dusă și... revelație... m-am prins că era mașina vecinei. Atât de tare și clar se auzea la mine, încât am fost convinsă că era mașina mea în funcțiune :))) 
I-am transmis prin mama să pună ceva cauciuc sub picioarele mașinii, să nu se mai audă. Dat fiind faptul că încă o aud cu aceeași intensitate, înțeleg că nu a făcut nimic și că urmează o nouă rundă de "negocieri", însă, pentru că m-am saturat de trimiteri directe la numărul banilor mei, plănuiesc să cumpăr preșul de cauciuc și să i-l dau. Poate o învăț cu nărav :)))
Astea sunt doar doua exemple din ce înseamnă traiul în comunitatea "unul peste altul". Despre cum i-am determinat să-și cumpere pat nou în dormitor, nu vă mai povestesc că ma rușinez. :))) 
Voi aveți astfel de peripeții

4 comentarii:

Anonim spunea...

asta e cel mai tare post de departe (bine, pana unde am apucat eu sa citesc)
oricum a fost foarte interesant, mai interesant decat cel de ieri pe care deja il stiam ;)
Alina SH :))

CCristinaC spunea...

Pai se putea sa nu stii tu noutatile, Alinuto? :))) Doar esti prietena cu sursa :)))

Izi spunea...

Ohh, ti-a scris un amonim si a semnat????
Cu respect pentru problemele tale cu vecinii, te anunt ca eu nu mai stau in blocuri comuniste, e un bloc mai nou si nu se aud toate cele. Doar o pedula de la 2 etaje mai sus, desi eu juram ca e deasupra mea, iar vecinul de deasupra jura ca e la noi, desi si noi si ei am avut in anii abia trecuti copii mici, deci ce sa faci cu o pendula?
In rest nimic deosebit, suntem persoane importante, adica sotul meu repara tot, si nu se pot pune cu noi.

CCristinaC spunea...

Izi, anonimul de mai sus nu are cont pe google si d-aia s-a semnat. :)))
Sa inteleg ca, intr-un fel, v-ati facut vecinii datori si nu au ce sa comenteze? :)))
As pleca cu drag de la bloc, dar nu intr-un alt bloc, ci la curte. Deocamdata ramine doar un vis. :)