Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

sâmbătă, 25 august 2012

Provocare de la Iulia- 2

Cum prietenul la nevoie se cunoaște, iaca așa reușește draga de Iulia să mă scoată din carapace cu o nouă provocare. De data aceasta mă provoacă să scriu despre gusturile care fac legătura cu copilăria mea. 
Să vedem...
1. Ciorba de fasole, întrucât la 10 ani am fost nevoită să învăț să gătesc, aceasta fiind prima mâncare gătită de mine.
2. Ouăle zăpăcite (amestecate) cu fâșiuțe de carne de la oală și mult pătrunjel. Le făcea bunica în tigaie de tuci pe foc la pirostrie. Le mâncam apoi în curte, patru copii așezați pe iarbă, în jurul măsuței rotunde de lemn. :)
3.Castravete ras, amestecat cu usturoi pisat și lapte acru. Tot de la bunica. :)
4.Colarez. Faină fiartă în lapte cu zahăr. Asta făcea sora mamei și lăsa să se și prindă puțin de tuci. Super bun! Da clasă oricărei budinci de azi. :)))
5.Cireșele albe, corcodușele coapte și merele dulci, toate mâncate direct de la sursă, respectiv cocoțați în pom. :)))
6.Socata. Asta era făcută de tata, atât cit a fost lângă noi.
7. Magiunul de prune, căruia mama ii punea și puțin zahar. Nu se auzise de eco/bio pe vremea aia :)))
8. Ciorba de lobodă, făcută în miezul iernii. O usca mama toată vara, o ținea în pungi de hârtie și, iarna, în post, aveam o ciorbă super. 
9. Gogoșile cu magiun. Erau cam rare, ce-i drept, din cauza raționalizării uleiului. Mai știți?
10.Tortul cu mere coapte și frișcă de casă. Era făcut și ăsta numai la zile mari și umbla mama la toate cunoștințele după smântână pentru frișcă.
11. Fursecurile făcute din trei ouă, trei cești de zahar, trei cești de ulei și faină cit cuprinde. Doamne, credeam că am uitat rețeta. Uite că nu. :))) Le lipeam intre ele cu magiun. Crema de margarină o foloseam la umplut nuci. :))
12. Gustul de turta dulce împărțită cu oalele la "moșii de vară". Avea forma de rotițe/flori și păpuși/fetițe și un gust pe care nu l-am mai regăsit.
Mă opresc aici, că mă apucă melancolia. :)))
Dacă tot vorbim de copilărie, vă mai amintiți...


5 comentarii:

Iulia S. spunea...

Ohooo, cate amintiri frumoase! Eu aveam un singur "dusman culinar", si ala era ciorba de fasole. Tin minte cum ma rugam de bunica sa imi faca altceva, si ea avea mereu replica: "Nu-ti place, nu mananci". Si nu mancam - dar ea imi lasa deoparte pe o farfurie, saraca, o bucata de branza si ceva rosii, ca stia ca voi face cat de curand o incursiune la frigider :).

Multumesc ca ai ales sa imi raspunzi chiar pe blogul tau :).

simf spunea...

De Mosi, eu si acum imi cumpar rotite de turta dulce:)

CCristinaC spunea...

Iulia, eu iti multumesc pentru provocare. Daca ar mai trai bunicile noastre, cred ca ar fi tare mindre de noi. :)

CCristinaC spunea...

Simona, si eu ma cumpar rotite de turta dulce, dar parca nu mai e a celasi gust...

Iulia S. spunea...

Cristina, sunt sigura ca ar fi.
Off, mi-e asa dor de mamaia mea draga...