Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

miercuri, 28 decembrie 2011

Ginduri

28 decembrie. A mai trecut un an din viata noastra. Va spun eu ca poate voi nu stiti. :) Contrar firii mele vesele, m-a apucat asa, de vreo saptamina o melancolie depresiva (nu cred ca exista termenul, dar il adoptam acum) care nu ma caracterizeaza deloc. Motive serioase nu am. Sintem sanatosi toti, si noi in casa si cei apropiati noua, ne intelegem, nu m-am mai certat cu soata din dotare de nu mai stiu cind (mi-o fi dor?) sintem stabili financiar, la serviciu e ca de obicei... Nu gasesc motivele, nu stiu ce m-a apucat. Am la toate geamurile beculete si luminite, balconul e o feerie, am brad mare, impodobit, am decorat fiecare colt din casa... si cu toate astea nu mai simt acea vibratie pe care o simteam in alti ani, la sosirea sarbatorilor de iarna. Am ajuns sa refuz iesirile la cafea cu prietenele, pe diverse pretexte. Nu pot sa le spun ca nu ma simt sociabila. Nu stiu cum ar reactiona, probabil nu m-ar crede. Am trecut peste sarbatoarea Craciunului cu distractii maxime, risete, veselie, muzica si dans, insa, dupa ce s-a terminat totul, am redevenit eu, cea nesociabila. Nu ma cert cu nimeni, nu vorbesc urit, nu ma strimb la nimeni, dar prefer sa fiu lasata in pace, in melancolia mea depresiva. Caut cu disperare clipele cind ramin doar eu si gindurile mele. De miine intru in fibrilatie cu pregatirile pentru Revelion, insa parca tot pe pilot automat sint. As vrea sa-mi traga cineva o palma peste ceafa, sa-mi revin. :)
In alta ordine de idei, astazi am fost intrebata daca am reusit sa fac tot ce mi-am propus pentru 2011. Ei bine, si da si nu. Eu nu-mi fac planuri pentru un an urmator. A fost o vreme cind faceam tot felul de "planuri si schite" dar care nu-mi ieseau la capat niciodata. Se intimpla ceva  si o "luam pe aratura". Am renuntat si cred ca am facut bine. Imi arata Dumnezeu ce am de facut in fiecare an si cind este timpul sa fac. Spre exemplu, anul acesta am reusit sa-mi rezolv problema de sanatate care ma macina de citiva ani, am reusit sa-mi aranjez dantura (lucrare mare, nu gluma), am platit "dintr-o bucata" toti banii pentru reabilitarea blocului si am reusit sa schimbam masina. Astea sint realizarile mari. Asa, la" realizari marunte", gen schimbat cuptor cu mw si mixer, achizitionat blender, mers cite o zi la munte... sint mai multe.
Tot la realizari mari, as pune si faptul ca am reusit sa muncesc o gradina cu legume. Mi-am dovedit mie, ca, desi sint copil al betoanelor, ma descurc la munca pamintului. Din pacate, nu voi mai gradinari curind, pentru ca cei al caror pamint l-am lucrat, respectiv socrii mei, nu au suportat tocmai bine ideea de a ma vedea zilnic in curte, si am avut ceva probleme. Cine a zis "mai rarut ca e mai dragut" a stiut ce spune :), asa ca ii las pe socrii mei sa li se faca dor de mine, iar eu voi continua sa visez la un petic de pamint, proprietatea mea. :)
Una peste alta, am avut un an bun si sper ca si anul viitor sa fie la fel. Daca nu va fi la fel, macar sa-mi dea Dumnezeu rabdarea si puterea de a merge mai departe, caci dupa furtuna iese intotdeauna soarele.
Si ca sa inchei postarea asta lunga cit o zi de post, intr-o nota cit de cit vesela, va pun (spre amuzament) o poza cu  prima mea tentativa de Tort Printesa. La urmatorul (ca nu ma las) voi incerca sa folosesc pasta de zahar, pentru imbracat "sclemberista" (papusa slabanoaga). Cred ca ar iesi mult mai bine asa, mai ales ca a doua zi, mi-a crapat cumva frisca, la nivelul la care se termina blatul si urma stratul cu umplutura de frisca. Bine, fetitele pentru care am pregatit tortul au fost foarte incintate, mai ales ca era prima data cind vedeau un tort printesa, spre norocul meu. :)))
Iata capodopera, rideti si va "simteti" bine. :)))))

6 comentarii:

Lada cu minuni spunea...

Mie mi se pare tare frumos tortul! La asa ceva n-am rabdare, recunosc. SI nici indemanare :D!
Un an nou cu tot ce iti doresti!

cristina spunea...

maaama, prima data am crezut ca e o poza cu un bibelou caruia i-ai crosetat ceva :) nu mi-ar fi trecut prin cap ca e un tort. bravo!
cat despre depresie, nu te impacienta, e ceva in aer. o am si eu si mai stiu inca 2 persoane. cred ca trece de la sine. de data asta n-am mai facut nimic special ca sa scap si vad ca deja ma simt ceva mai bine. a venit din senin si a plecat cand a vrut ea.
nu te lasa coplesita de ganduri negre, de tristete, ca nu e a ta, e din afara. tu esti credincioasa, indreapta-ti sufletul spre Dumnezeu, el stie cum sa te ajute.
An nou fericit!

CCristinaC spunea...

Aurelia, la cit de frumos crosetezi, sigur ai rabdare sa faci un tort mult mai frumos decit "capodopera mea". Un an nou cu impliniri si tie!

CCristinaC spunea...

Cristina, faina faza cu bibeloul. Nu-mi trecuse prin minte sa fac zestre unui bibelou. :)))))
Depresia mea, nu prea stiu daca e tocmai depresie. Nu am ginduri negre, doar ca nu sint sociabila, sint ceva mai retrasa... Oricum Dumnezeu are grija de mine si mi-a scos in cale o nepoata de var din partea sotului, care este insarcinata. Vestea asta m-a bucurat si parca m-a scos putin din stare. :) Sint pe calea cea buna. Ma bucur ca si tu te simti mai bine. Un an cu multa fericire si tie!

ina spunea...

Buna Cristina! Nu siu daca ajuta, sa stii ca e multa lume lovita de melancolia asta fara motiv. Eu i-am spus unei prietene: "ah, e clar, e un virus!" Abia astept sa treaca si revelionul, ca sigur o sa dispara si virusul asta. Numai bine!

CCristinaC spunea...

Ina, bine ai venit pe blogul meu! Ma bucur ca incepe sa-mi treaca melancolia, dar nu ma bucur ca mai sint si altii ca mine. E urita starea si nu o doresc nimanui. O fi vreun virus. :))))
Sa ai un an cu multe realizari!
PS. Foarte interesant blogul tau!