Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica.
Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva.
Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.
La mulți ani români și nu uitați ca România nu poartă vina pentru vremurile în care trăimși nu răspunde pentru oamenii care o conduc. De asemenea, dragi români amintiți-vă căsunteți români șiîn restul zilelor, nu doar de 1 decembrie.
La mulți ani Româniașiiartă-ne pe noi, copii tăi rătăcitori!
Știu că sunt un pic acidă (doar un pic), dar m-am cam săturat de prefăcuți care, în tot timpul anului aruncă cu noroi în tot ceea ce înseamnăRomânia (cu bune si rele) dar care, doar de 1 Decembrie lasă impresia că sunt cei mai buni fii ai țării.
După lupte seculare, am reușit să-mi vad visul cu ochii. Sau cu ochelarii :))) Tanaaaaaaaaaaaa :
A sosit astăzi, la serviciu. Bineînțeles că nu am avut răbdare să ajung acasăși am desfăcut-o la birou. :) Am avut emoțiipână am ajuns acasăși m-am apucat să cos cu ea. Atât de multe știu despre mașina de cusut, că a fost nevoie să studiez manualul și pentru a-i pune ațaîn ac. :))) Nu-i nimic, sunt perseverentă. :) Am incercat majoritatea cusăturilor prestabilite, am cusut un nasture dar... nu am fost în stare să fac butoniera.
Pare că ar fi într-un singur pas (ce-o fi însemnând asta) iar în manual e prezentată butoniera în patru pași. Mai citim. :)
Cine să mă mai înțeleagăși pe mine? Când trebuie să plec undeva în zi de duminică aș vrea să stau acasă, iar azi, că nu aveam nimic în plan, aș fi avut chef de plecare. :))) Aș fi plecat eu măcar la hipermaket, să admir decorațiunile de iarnă, dar faptul căsuntrăcităbine, căîmi curge trompa (șicând nu curge e înfundată), că mădoare îngât, iar capul mă doare ca șicând ceva ar sta continuu pe el, presându-l, m-a determinat să nu părăsesccăminulpărintesc/conjugal. :))) Nici vremea nu a ținut cu mine. Lipsa luminii soarelui câteva zile, se resimte.
Si ce am făcut azi? Am băut cam tot ce se putea bea fierbinte, am mai făcut ceva ordine în ațe șiîn mărgele, am navigat pe net (cum altfel?) șim-am uitat pe YouTube la prezentări ale mașinii de cusut pe care o aștept.
Prin plimbările mele internaute am dat peste următorul clip:
Nu m-am putut abține să-mi închipui ce fața ar face al meu soț, dacă i-aș spune că vreau să luam lecții de tango. :))) După ce m-am amuzat gândindu-mă la mutra lui, m-am amuzat gândindu-mă ce grațioasă ar fi suta mea de kile dansând tango :)))
De la tango, am trecut la asta:
Si mi-am amintit de "tinerețile" mele. Tiii, ce mai vremuri!!! Muzica asta aproape că era obiect de contrabandă, ca și casetofoanele (alea argintii și enorme) aduse de cei care apucau un contract de munca în afara țării. Parcă văd și acum bairamurile ținuteîn casa vreunui coleg care era posesor de casetofon și muzica "buna". Dacă mai era priceput la fizicășiîși făcea și o orgă de lumini din becuri colorate... era zeu.
Doamne, câte covoare am mai teșitdansând înșosete! Da, înșosete, că ne descălțam(asa eram educați) să nu murdărim casa gazdei. Noi fetele, chiar dacă veneam în pantofi, ne aduceam de acasășosete pe care le puneam peste dresuri. Se purtau șosetele albe, așa că, dacă te uitai în jos, pe covor, vedeai o mare de șosete albe. :)))
Si uite așa, din vise în amintiri, trecu și duminica astașimâine e iar luni. Alte treziri, alte pregătiri, alte planuri ... aceeași rutină. Bineînțeles că, șidacă am ieși din rutină ar fi o problemă. :)))
Săaveți o săptămânăliniștităși să auzim numai de bine!