Despre mine

Fotografia mea
jud. Arges, Romania
Sint o persoana cu simtul umorului dar realista si pragmatica. Accept minciunile "nevinovate" dar nu si pe cele care pot provoca durere cuiva. Sint o fire pacifista si pot fi un prieten loial.

sâmbătă, 16 mai 2020

Încă sunt :)

          A scrie pe acest blog a fost si este pentru mine, o mică... mare plăcere. Un fel de SPA al minții, mica mea oază. Din păcate, uneori, viața nu ne lasă dă ne bucurăm de nimic și chiar daca fizic am fost și sunt bine, psihic... nu. Sunt convinsă că nu sunt singura în aceasta situație și tocmai de aceea am renunțat să mai scriu. Aș fi vărsat aici toată furia, toată mâhnirea  și tot veninul adunat de când cu situația în care ne aflăm.
          Nu pot spune că m-a deranjat statul în casă cât faptul că ne-au fost și ne sunt încălcate drepturile. Nu sunt o persoană care își petrece timpul liber pe la terase sau prin mall. Nici măcar plimbări în natură nu fac prea des. Ma pot bucura de colțișorul meu, atâta timp cât nu mi se impune asta. Sunt născută în zodia peștilor - idealistă și visătoare. Realitatea doare. Mă dor nedreptățile la care suntem cu toții supuși, mă doare gradul de acceptare al oamenilor. Cei care mă citiți mai de mult, veți spune probabil ”Pentru ce atâta suferință? Nu ai copii pentru care să îți faci griji!” Așa este. Nu am copii, dar uite că mă doare și mă consumă încet, dar sigur. Chiar dacă nu mai am prieteni ca pe vremuri, chiar dacă nu mai am multe din rudele apropiate, iubesc oamenii. Dacă ar fi fost posibil, astazi, mi-aș fi dorit să ies în fața blocului și să îmbrățișez fiecare om pe care îl întâlnesc. Mi se pare că nebunia prin care trecem ne îndepărtează unii de alții și ne înrăiește și mai tare. Visătoare fiind, m-am așteptat să ne apropiem sufletește unii de alții, mai ales după ce am văzut licărul din ochii vecinilor mei, când le-am dus lumina în noaptea de Înviere. Voluntarii bisericii din oraș au adus o candelă pe care au lăsat-o în scara blocului, iar eu am luat o lumânare și am plecat pe la fiecare ușă. Candela a ars trei zile în scară.  Eu nu sunt religioasă și nici nu pun preț pe ritualuri. Am făcut asta sperând că aduc bucurie vecinilor mei și da, pe moment, am văzut bucuria în ochii lor.  Din păcate, ce e bun ține puțin. La câteva zile, am aflat că unul dintre vecini ne-a reclamat la administrație că dl B a venit din cursă și eu l-am trimis la cumpărături, în loc să-l țin încuiat. Ideea este că dl. B a stat două săptămâni într-o garsonieră închiriată în Pitești, a fost verificat zilnic de poliție, i-a fost eliberat un act de către medicul de familie, doar că noi nu am trâmbițat asta. Ce sa faci? N-ai ce sa faci... Și eu care mă gândeam că ar fi frumos să curățăm țara de gunoaie, să împădurim locurile defrișate, să ajutăm voluntar la curățarea canalelor pentru irigații... Aiurea!!!
         Legat de îmbrățișări, de ziua mamei mele, când i-am dat cadoul, prima ei reacție a fost să ma pupe de la distanță „că nu avem voie, altfel”. Serios??? Asta fac ”indicațiile prețioase” de la tv??? Locuim în aceeași casă, dar mama a înțeles ca nu are voie să mă pupe??? I-am dat dracu p-ăia cu indicațiile tâmpite și mi-am strâns mama în brațe. Sunt conștientă că va veni o zi când voi strânge doar poza ei la piept...
          Din fericire am avut și zile în care am fost la muncă, respectiv am avut altceva de făcut. Se pare că nu am o disciplină a statului acasă, dar am una a muncii :))) De luni, voi merge zilnic. Am rămas în urmă cu hârtiile și mă tem de controale multe... că doar trebuiesc bani la buget...
           Legat de plimbări, ar fi trebuit să sărbătorim Paștele în Corfu. Bineînțeles că s-a anulat călătoria, însă facebook a avut grijă sa îmi amintească pe unde umblam anii trecuți, în aceasta perioadă, începând cu potecile patriei și terminând cu ale Turciei :)))) Ce de înjurături și-a mai luat facebook...
           Cam asta este situația mea, acum. Pe scurt, ca la ziar, că aveți și voi poveștile voastre, cu siguranță. Dacă vreți să le împărtășiți cu mine, lăsați mesaj în comentarii. Spuneți-mi dacă sunteți bine, dacă aveți sau nu probleme cu anxietatea, dacă aveți probleme financiare, orice.
       Să aveți parte de sănătate pe toate planurile și să auzim de bine!




7 comentarii:

Pop Lenuta Maria spunea...

Eu am iesit nesifonata din toata povestea asta, doar cateva cute pe ici pe colo. Nici eu nu sunt genul de iesit la o cafea sau la mall.
De la munca am stat acasa 1 luna, apoi am mers doua ore pe zi iar de luni program intreg. Si eu am ramas in urma cu actele si am aceeasi teama de controale, ca se vor bani la buget nu?
Am iesit zilnic la gradina ( care e la marginea orasului) si am lucrat cat n-am lucrat in douazeci de ani. Am pus la punct multe lucruri care erau pe astepatre de foarte multa vreme. Sincer , cred ca a prins toata minunea asta, prea era lumea in viteza a sasea. Am pus frana si acum de pe loc pornim cu vinteza intai. Cine a inteles ceva din chestia asta va avea numai de castigat iar cine nu, vorba aia "dumnezeu cu mila". Dar oricum nu ma astept sa inteleaga multa lume ceva.
Financiar, ma asteptam la asa ceva inca de la criza anterioara din care personal am invatat foarte multe . Asa ca am fost pregatita si nu m-a afectat deloc. Poate doar cateva investitii nu foarte mari au scazut, dar in timp se vor reface.
In schimb am avut de suferit pe plan fizic, am la activ cateva kg in plus desi am muncit fizic enorm . Cred ca munca imi facea si pofta de mancare. Acum ma lupt cu kilogramele si se pare ca nu am sorti de izbanda. Ma dispera chestia asta.
Am scris destul de mult. Sunt intr-o pas abuna se pare.
Iti urez sanatate si spor in toate.

CCristinaC spunea...

Multumesc, Maria!
TReaba asta cu ”frana” nu a avut nici o treaba cu mine, pentru ca eu nu am fost intr-a sasea deloc. De pe la viteza a patra am inceput sa calc frâna :))) Aveam grija sa-mi iau doza de liniste cu regularitate. Nici dupa bani nu mai alergam daca asta insemna sa renunt la timpul meu liber.
Candva, am avut si eu o gradina, doar ca a trebuit s-o dau la partaj. Zi ca asa, pentru viitor, ar trebui sa cumpar un teren. Poate mai vine o nebunie si macar ca ma duc acolo, cu cortul :)))

Anonim spunea...

In primul rand ma bucur ca ai scris .....altfel eu sunt obosita am lucrat fara pauza , uneori
(INCONSTIENTA )i-am invidiat pe cei care au stat acasa ,.... dar i-am multumit lui DUMNEZEU pentru ca am de lucru , pentru ca am servici .
rodica

Pop Lenuta Maria spunea...

Oare ne mai lasa cu cortul anul asta?
Daca nu o sa-l pun si eu in curte!

CCristinaC spunea...

Rodica, nu e cazul de invidie! E cumplit sa fii fortat sa stai acasa, mai ales daca treci printr-o perioada fara precedent. Slava Domnului pentru serviciu!

CCristinaC spunea...

Maria, eu sper sa ne lase sa ne deplasam. Am rezervat un apartament in Constanta. Nepotul meu cel mic trebuie dus la mare, ca parte din tratament. Sper sa-l pot duce si la Govora...

o femeie spunea...

Peste si eu, si te inteleg. La mine in jur s-au intamplat si niste nenorociri, una dupa alta, si tristetile si nesiguranta doboara.
Te pup. O sa fie mai bine. Ma bucur ca sunteti sanatosi.