Încă sunt :)

          A scrie pe acest blog a fost si este pentru mine, o mică... mare plăcere. Un fel de SPA al minții, mica mea oază. Din păcate, uneori, viața nu ne lasă dă ne bucurăm de nimic și chiar daca fizic am fost și sunt bine, psihic... nu. Sunt convinsă că nu sunt singura în aceasta situație și tocmai de aceea am renunțat să mai scriu. Aș fi vărsat aici toată furia, toată mâhnirea  și tot veninul adunat de când cu situația în care ne aflăm.

          Nu pot spune că m-a deranjat statul în casă cât faptul că ne-au fost și ne sunt încălcate drepturile. Nu sunt o persoană care își petrece timpul liber pe la terase sau prin mall. Nici măcar plimbări în natură nu fac prea des. Ma pot bucura de colțișorul meu, atâta timp cât nu mi se impune asta. Sunt născută în zodia peștilor - idealistă și visătoare. Realitatea doare. Mă dor nedreptățile la care suntem cu toții supuși, mă doare gradul de acceptare al oamenilor. Cei care mă citiți mai de mult, veți spune probabil ”Pentru ce atâta suferință? Nu ai copii pentru care să îți faci griji!” Așa este. Nu am copii, dar uite că mă doare și mă consumă încet, dar sigur. Chiar dacă nu mai am prieteni ca pe vremuri, chiar dacă nu mai am multe din rudele apropiate, iubesc oamenii. Dacă ar fi fost posibil, astazi, mi-aș fi dorit să ies în fața blocului și să îmbrățișez fiecare om pe care îl întâlnesc. Mi se pare că nebunia prin care trecem ne îndepărtează unii de alții și ne înrăiește și mai tare. Visătoare fiind, m-am așteptat să ne apropiem sufletește unii de alții, mai ales după ce am văzut licărul din ochii vecinilor mei, când le-am dus lumina în noaptea de Înviere. Voluntarii bisericii din oraș au adus o candelă pe care au lăsat-o în scara blocului, iar eu am luat o lumânare și am plecat pe la fiecare ușă. Candela a ars trei zile în scară.  Eu nu sunt religioasă și nici nu pun preț pe ritualuri. Am făcut asta sperând că aduc bucurie vecinilor mei și da, pe moment, am văzut bucuria în ochii lor.  Din păcate, ce e bun ține puțin. La câteva zile, am aflat că unul dintre vecini ne-a reclamat la administrație că dl B a venit din cursă și eu l-am trimis la cumpărături, în loc să-l țin încuiat. Ideea este că dl. B a stat două săptămâni într-o garsonieră închiriată în Pitești, a fost verificat zilnic de poliție, i-a fost eliberat un act de către medicul de familie, doar că noi nu am trâmbițat asta. Ce sa faci? N-ai ce sa faci... Și eu care mă gândeam că ar fi frumos să curățăm țara de gunoaie, să împădurim locurile defrișate, să ajutăm voluntar la curățarea canalelor pentru irigații... Aiurea!!!

         Legat de îmbrățișări, de ziua mamei mele, când i-am dat cadoul, prima ei reacție a fost să ma pupe de la distanță „că nu avem voie, altfel”. Serios??? Asta fac ”indicațiile prețioase” de la tv??? Locuim în aceeași casă, dar mama a înțeles ca nu are voie să mă pupe??? I-am dat dracu p-ăia cu indicațiile tâmpite și mi-am strâns mama în brațe. Sunt conștientă că va veni o zi când voi strânge doar poza ei la piept...

          Din fericire am avut și zile în care am fost la muncă, respectiv am avut altceva de făcut. Se pare că nu am o disciplină a statului acasă, dar am una a muncii :))) De luni, voi merge zilnic. Am rămas în urmă cu hârtiile și mă tem de controale multe... că doar trebuiesc bani la buget...

           Legat de plimbări, ar fi trebuit să sărbătorim Paștele în Corfu. Bineînțeles că s-a anulat călătoria, însă facebook a avut grijă sa îmi amintească pe unde umblam anii trecuți, în aceasta perioadă, începând cu potecile patriei și terminând cu ale Turciei :)))) Ce de înjurături și-a mai luat facebook...

           Cam asta este situația mea, acum. Pe scurt, ca la ziar, că aveți și voi poveștile voastre, cu siguranță. Dacă vreți să le împărtășiți cu mine, lăsați mesaj în comentarii. Spuneți-mi dacă sunteți bine, dacă aveți sau nu probleme cu anxietatea, dacă aveți probleme financiare, orice.

       Să aveți parte de sănătate pe toate planurile și să auzim de bine!