Translate

miercuri, 30 noiembrie 2016

Semne de carte

          Din categoria "ce face o femeie in concediu" dar si din "nevoia te invata", am facut semne de carte pentru doua domnisoare frumoase si cu drag de a invata. Ca materiale, am folosit agrafe din metal dar si colorate, diverse panglici, flori de fetru, nasturi si stikere, lipite cu silicon sau innodate :)
          Semnele au avut succes la fete si recunosc ca si mie imi plac. Imi voi face si eu, chiar si pentru la serviciu. Pot fi o pata de culoare :)

          
          Zi frumoasa sa aveti si "La multi ani" celor care poarta numele Sf. Andrei!

marți, 29 noiembrie 2016

In curs de executie :)

          Ce face o femeie in concediu, daca are dulapurile aranjate si camara nu necesita rearanjare? Granny squares. Nimic nu relaxeaza mai mult decat patratelele bunicii, care vor completa o paturica pentru un baiatel care urmeaza a veni printre oameni :)
          Am simtit nevoia de concediu si am mai luat trei zile completare la cele doua date de stapanire. In urmatoarea perioada vor colegele concedii, asa ca le las pe ele libere de sarbatori. :)
          In plus, sunt inscrisa si la un curs de "cadru tehnic cu atributii in SU" si cum luni am examen de absolvire, aveam nevoie sa invat ceva si sa imi fac lucrarea. Legat de cursul asta, de faptul ca am mai facut unul de responsabil de mediu in primavara si ca urmeaza sa mai fac unul pentru SSM, am primit o replica ce a reusit sa ma lase (pe mine) fara cuvinte: 
          Daca ti-a placut cartea,ia de invata pana la adanci batraneti :)))
         No comment. Ma bucur ca mai sunt in stare sa asimilez si ca am o minte logica care sa priceapa ceea ce citesc :)
          Sanatoasa sa fiu ca de invatat mai pot !! :)

luni, 28 noiembrie 2016

Hai, ziua buna! :)

          Bine v-am regasit sau bine ca v-am mai gasit :)))
          Nu stiu cum se face, dar am timpul ocupat mai mult decat as vrea. Si cand spun asta, nu ma refer doar la job. Recunosc ca am inceput sa imi amintesc ce inseamna sa nu ai laptop, sa imi amintesc ce inseamna o carte citita pe malul unui lac, sa invat sa opresc masina pe marginea drumului si sa imi iau libertatea de a inspira aer curat sau sa stau de vorba cu satenii de pe la porti....
          In urma cu noua luni, cand am inceput serviciul la ferma, aproape ca nu cunosteam pe nimeni in sat. Acum ii stiu pe multi :) Nu exista placere mai mare decat sa ii vad pe sateni cum ma saluta dimineata,  facandu-mi cu mana sau cum pitesc la spate galetile goale, sa nu imi iasa cu sec. :))) Imi amintesc cum, intr-o dimineata, m-am oprit sa o intreb pe Stela daca o mai doare mana si ea tinea galeata la spate spunandu-mi "Nu am vrut sa va ies cu sec in cale"... Am ras si i-am spus "Stelo, stai linistita ca tot raul e spre bine".  I s-a luminat fata, femeii :)))
          Pana si "nebuna satului" ridica bastonul in semn de salut, cand trec pe langa ea. La inceput credeam ca o sa arunce cu batul in masina, dar s-a dovedit ca doar ma saluta :)))
          Mai e o tanti care, obisnuia sa isi scoata curcile la pascut, pe sant, dimineata. Nu stiu cum faceau orataniile ca, de cate ori ajungeam in zona, se gaseau sa treaca drumul, in sir indian. Bineinteles... frana, asteptat sa treaca curcile... spre amuzamentul stapanei si vecinelor itite pe la porti. :))) I-am spus femeii ca sigur o sa trec cu masina peste vreo curca si o facem friptura, intr-o zi :))) Mi-a zis ca nu e o problema, ca si asa nu mai sunt barbati in zona, capabili sa ia gatul unei curci, da' sa mai astept putin sa se limpezeasca vinul :))) Acum cred ca s-a limpezit vinul, da' au disparut si curcile din drum :))
          De cireada satului inca nu am scapat. Le mai duc uneori pe islaz :)))  Vi se pare ciudat? Si mie mi s-a parut, dar asa se intampla. Am ajuns sa man cireada satului, din masina. Adicatele merg  cu viteza I, in urma cirezii. Ca ele sunt multe si drumul ingust. Asa ca, usurel si cu rabdare, eu in masina si vacarii pe jos, manam vacile la islaz :))) Frumos e cand ma intalnesc cu ele pe contrasens. Trag pe dreapta si astept sa treaca :)))
          Si cainii de pe ulita au inceput sa ma cunoasca. Nu se mai reped sa muste bara loganului, asa cum faceau la inceput :))) 
          Nu mai am parte de zile plane si monotone sau am invatat eu sa ma bucur de fiecare zi. Cert este ca in fiecare zi am parte de o intamplare amuzanta. E drept ca si colectivul e mai mare si inevitabil spune/face  cineva ceva :)))
          Imi amintesc ca, intr-o zi, un vizitator, a avut ideea sa se indrepte spre cel mai apropiat grajd cu intentia de a mangaia o junica. Si cum se indrepta el tantos si fericit, vad junica cum ia pozitia de atac. :))) Vacutele noastre nu au coarne dar domnul respectiv nu s-a gandit ca vaca are capul tare :))) Nu s-a mai apropiat, fiind atentionat de un angajat. Cand a ajuns langa noi (eram cu o colega la aerisit) ne-a zis ca avem vaci cam rele :))) I-am zis ca toate junicile din grajdul respectiv sunt gestante si mai au si ele toane. Replica: "nu sunt rasa holstein???" :))) Ba da breee, holstein sunt, da's gestante adicatelea gravide... cu vitel in burta... :))) 
          Sa va povestesc cum au ajuns sa ma cunoasca betivii din comuna? Simplu. I-am chemat la munca :))) Suntem in situatia in care ferma se dezvolta si avem nevoie de oameni, asa ca m-am dus la primarie sa pun anunt ca facem angajari, doar ca am oprit masina si la carciumele si magazinele din sat si am pus anunturi. Nu va inchipuiti ca s-au inghesuit la munca, dar am vorbit cu toti "socialii" aflati in carciumi la ora aia si zau ca nu erau putini... :(
          Sau sa va spun ca am primit actele de la doua remorci achizitionate in aceeasi saptamana si a trebuit sa ma duc pe teren sa vad care e tehnologica si care e de imprastiat gunoi? Or fi fost actele separate, dar am vrut sa vad si obiectele :))) La fel am facut si cu scarificatorul versus plug :))) Si cu porumbul de siloz versus porumbul bob si multe alte asemenea...  Acum stiu care cum e si clar invat cate ceva mai tot timpul.  
          Sa mai pomenesc ca am vazut caprioare si iepuri in camp, ca m-am obisnuit ca fazanii sa-mi taie calea pe drum, ca am admirat berzele pe lac toata vara si ca am urmarit o rata salbatica zilnic sa vad cand scoate boboci? Ah... sunt haioase reactiile barbatilor din ferma cand incalta cizmele de cauciuc si gasesc cate un brotacel in ele :))) Expresiile scapate sunt sterse de figurile oripilate si de topaitul intr-un picior pana reusesc sa scoata cizma :)))  

          Da, va spun si recunosc ca nu regret in nici un  moment faptul ca am parasit lumea notariatului. Nu imi lipseste deloc lucrul cu publicul si nu m-as intoarce la el decat daca nu as avea alternativa. Recunosc ca mai sunt oameni din sat care ma cauta la ferma sa ma intrebe una-alta de notariat. Parte dintre ei mi-au fost clienti, parte au aflat acum de mine, dar nu am refuzat pe nimeni. Am si acordul sefilor, asa ca inca ma mai folosesc de cunostintele dobandite in 16 ani de notariat. Macar ca le spun ce au de facut si cam ce acte le trebuie, pentru ca cel mai apropiat notariat e la 25 de km si e bine sa mearga cu hartiile pregatite :)
          Zic sa ma opresc aici, ca am scris cat pentru cinci postari :))) Imi doresc si sper sa reusesc sa reiau obiceiul de a scrie. :) Sa aveti o saptamana linistita si plina de realizari!