La un moment dat, Iulia a scris pe blogul ei un articol despre rusinea la romani, articol unde eu am simtit nevoia sa comentez despre rusinea de a munci. Nu stiu cum se face ca, de ani buni, e rusine sa faci anumite munci, care se considera a fi sub demnitatea ta ca persoana/functie, etc, in ideea in care munca nu e nedemna. Nu de putine ori am fost intrebata :"tu faci asta?" de parca as fi cersit pe strada. Nu am facut decat sa sterg balustrada/mana curenta pe scara blocului, sa matur la usa, chiar daca avem femeie de serviciu sau sa sterg de jeg interfonul de la intrarea in scara blocului. Jur ca nici macar nu mi s-a luat oja de pe unghii, atata efort am depus pentru asta. :))) Mi-a fost mai rusine de faptul ca sunt contemporana cu persoanele care m-au intrebat.
Ei bine, saptamina trecuta, dupa cum spuneam in postarea anterioara, am fost "maestru de ceremonii" respectiv sef de santier in vopsirea/curatarea apartamentului care imi este loc de munca. Executantul - sotul meu, ca d-aia l-am luat bun la toate :))) Ne-am gandit noi sa luam ca ajutor un baiat despre care stiam ca-i muncitor si l-a mai ajutat pe sot cu alte ocazii. Nup, nu l-am luat. Cand s-a vazut omul rugat, a cerut 80 de lei pe zi (pe care i-am fi dat) cu mancare de trei ori/zi si bautura. Ce face??? Pai eu nu gatesc pentru mine, in fiecare zi, stau in bucatarie pentru altul? Nici gand, fac eu ce ar fi facut el, ca si asa trebuia sa pierd timpul la fata locului. Zis si facut. Am muncit de m-au durut locuri care nu stiam ca pot sa doara, dar avem un birou curat si proaspat.
In timp ce dadeam cu trafaletul de amorsa pe pereti, undeva in zona unui geam, trece o vecina si ma intreaba:
-Ce faceti, zugraviti?
Eu: Facem putina curatenie
Ea: Pai dumneavoastra?
Eu: Da' cine? Vrei sa-mi dai o mana de ajutor?
Ea : A, nu, ca nu-i de mine munca asta!
Ei na! Sa-mi cada trafaletul din mana, nu alta! Ia uite unde era cucoana care isi stie valoarea.
In primavara, cand ne-am apucat sa punem ceva plante in gradina, o alta "idioata" (cum altfel?) ne-a intrebat daca o ducem chiar atat de rau ca sa fim nevoiti sa tinem si sa mancam din gradina.
Voi intelegeti ceva din comportamentul oamenilor astia? De cand naiba suntem o tara de domni? Uneori ma intreb daca nu-s eu plecata cu pluta. Cum naiba sa-mi fie rusine de munca? Da, recunosc ca am o imagine de doamna la birou, dar asta nu inseamna ca imi cad gradele sau sunt un om nedemn daca spal geamuri sau dau cu matura. Nu stiu cata vreme voi mai fi "doamna de la birou" ca mi s-a cam luat. S-ar putea ca peste o luna sa fiu femeia de serviciu pe scara, sa vind prune in piata sau sa dau peretii cu vinarom. Ce sa inteleg, ca-mi dispare caracterul si inteligenta odata cu scaunul de sub fund? Pai ca sa ajung la scaun am trecut prin a fi zilier la legat de vie, la cules porumb si struguri, prin a fi vinzator de inghetata, prin a lucra la covrigi, prin a dactilografia la masina lucrari si proiecte de nu-mi mai simteam degetele. Muncile astea "nedemne" m-au facut omul de azi si m-au propulsat sa ajung pe un scaun la birou. De ce sa-mi fie rusine de munca?
Ei bine, nu, nu imi este rusine de munca. Mi-ar fi mai rusine daca mi-as arunca mama in strada sau i-as lua pensia, mi-ar fi mai rusine daca as fura sau altele asemenea.
Voi ce parere aveti? Sunt sau nu sunt prea multi "domni" in jurul nostru?